Iată prima consecință a legalizării „căsătoriei” homosexuale în Franța: închisoare pentru cei care se opun. Dacă primarul Jean-Michael Colo va ajunge în închisoare, el va fi primul deținut politic al celei mai tinere dictaturi din lume, dictatura homosexualității.Pentru a nu se ajunge în astfel de situații, care reprezintă un semnal de alarmă despre ce înseamnă „egalitatea” în viziunea activiștilor homosexuali, în Olanda se dezbate o lege care va face ilegală angajarea funcționarilor publici implicați în oficierea căsătoriilor dacă aceștia se opun „căsătoriei” persoanelor de același sex.

Primarul unui mic oraș din Franța a anunțat că refuză să oficieze o „căsătorie” între doi bărbați care au domiciliul pe teritoriul localității al cărei primar este. Este primul primar care se împotrivește noii legi care atribuie numele și drepturile aferente căsătoriei unor cupluri de același sex.

Jean-Michael Colo, primarul orașului Arcangues, din regiunea de sud a departamentului Pirinei-Atlantic, cu populație majoritar bască, riscă să fie condamnat la închisoare, până la cinci ani, și la plata unei amenzi de 75.000 euro. El a spus că nu se teme de aceste consecințe ale gestului său și că va merge până la capăt.

Jean-Michael Colo a declarat: „Nu dau lecții, încât alți primari să urmeze exemplul meu, dar eu nu voi pune în practică o lege nelegitimă. Cei șapte consilieri sunt total de acord cu mine și au spus că nici ei nu vor lua parte la o astfel de comedie.”

Poziția primarului din Arcangues este doar prima dintr-o serie de astfel de situații care vor apărea în urma noii legi a căsătoriei, care legalizează căsătoriile homosexuale, intrată în vigoare în 28 mai în Franța. Pe lângă sprijinul consilierilor, Colo a primit 1.500 de mesaje de susținere până în prezent.

În luna aprilie, saitul LifeSiteNews a informat cititorii că 15.000 de primari, membrii ai organizației „Primari pentru Copii”, majoritatea din orașe mici, au declarat că refuză să oficieze astfel de „căsătorii”. Un număr de 20.000 de primari au semnat o declarație în care este scris „Mă opun legii care deschide instituția căsătorie și adopția de copii către persoane de același sex”.

Guvernul socialist al președintelui Fracois Hollande, care a promovat legea „căsătoriilor” homosexuale în ciuda unor proteste fără precedent, a milioane de francezi, a făcut public faptul că nu va admite nicio obiecție de conștiință pentru funcționarii publici care nu vor să „căsătorească” persoane de același sex și va lua măsuri de pedepsire a primarului Jean-Michael Colo.

„Legea se aplică peste tot și nu este admisă nici cea mai mică încălcare a egalității” a declarat Ministrul de Interne, Manuel Valls, ca răspuns la gestul primarului din Arcangues. „Sper că vom avea parte de câștig acolo (în Arcangues), ca peste tot” a adăugat el.

Cei doi bărbați care doresc să se „căsătorească”, Jean-Michel Martin și Guy Martineau-Espel, au spus că nu doresc să facă apel la justiție, dar că vor face dacă nu li se oficia „căsătoria” în scurtă vreme.

„Primarul are 15 zile la dispoziție să ne comunice că refuză să ne căsătorească și atunci vom apela la Procurorul General al țării” a declarat Jean-Michael într-un interviu pentru ziarul Le Parisian.

Cam asa arata un protest din Franta impotriva casatoriilor si adoptilor homosexuale, acestia sunt parinti care tin la viitorul copiiilor lor si a urmatoarelor generatii, la binele si echilibrul lumesc, un protest urias in Franta:

Aproape 1.500.000 de persoane se impotrivesc casatoriilor din homosexuali- http://saccsiv.wordpress.com/2013/03/24/protest-urias-in-franta-aproape-1-500-000-de-persoane-se-impotrivesc-casatoriilor-din-homosexuali/

Sursa: Cultura Vietii si de Vremuri vechi - http://www.culturavietii.ro/2013/06/13/un-primar-francez-care-refuza-sa-oficieze-casatorii-ale-homosexualilor-risca-sa-fie-condamnat-la-cativa-ani-de-inchisoare/#.Uesv8jvwntR

Un documentar despre homosexualii care au revenit la normalitate. Filmul – ce prezinta cazuri reale, demonstreaza ca homosexualitatea nu este innascuta, ci reprezinta un comportament insusit.

Va recomandam sa cititi si:

Abuz revoltător împotriva unui copil ! Două lesbiene își transformă fiul adoptiv de la vârsta de 8 ani – în fată

http://bindiribli.ro/2013/07/15/abuz-revoltator-impotriva-unui-copil-doua-lesbiene-isi-transforma-fiul-adoptiv-de-la-varsta-de-8-ani-in-fata/

Cum te afecteaza pe tine casatoriile intre homosexuali

http://bindiribli.ro/2013/07/05/cum-te-afecteaza-pe-tine-casatoriile-intre-homosexuali/

Protest SEXUL vs BARZA – Propaganda Gay Deconspirata

http://bindiribli.ro/2013/04/25/protest-sexul-vs-barza-propaganda-gay-deconspirata/

De ce sunt homofob

http://bindiribli.ro/2013/07/19/de-ce-sunt-homofob/

Fuga Lolelor:

Fuga Lolelor este un obicei ce dateaza inca din Evul Mediu in cetatea Agnitei din judetul Sibiu.
Legenda spune ca pe vremuri o tanara cunoscuta sub numele de Ursula a iesit din cetatea Agnitei, pocnind din bici, facand astfel zgomote asurzitoare, alungand in acest mod turcii speriati.
Pana nu demult traditia lolelor din Agnita era legata de protejarea inmanarii lazii de breasla, acestea avand rolul de a proteja aceste lazi.
Fuga lolelor reprezinta o parade deschisa de breasla cizmarilor. Parada este insotita de doi copii, asemenea simbolului ingerilor pazitori. Dupa breasla croitorilor urmeaza breasla cizmarilor, blanarilor, dogarilor, toate reprezentand indeletnicirile mestesugaresti traditionale ale zonei. Lolele alearga pe strazi pentru a alunga spiritele rele si a proteja breslele din parade. In cazul in care acestea sunt recunoscute de trecatorii din zona acestea ofera drept recompense cate o gogoasa.
Obiceiul “Fuga lolelor” are loc la sfarsitul sezonului racoros, in luna februarie, in judetul Sibiu.

Saptamana intunecata:

Saptamana Intunecata este o etapa ce precede sarbatorile Pascale.
Saptamana Intunecata este denumita din punct de vedere crestinesc drept Saptamana Patimilor sau Saptamana Mare. In aceasta perioada, obiceiurile sunt destul de numeroase. De Saptamana Intunecata oamenii tin post, se roaga, gandindu-se la pildele crestine, la ceea ce a patimit Mantuitorul Iisus Hristos atunci cand s-a sacrificat pentru omenire.
In Saptamana Intunecata preotii organizeaza slujbe la Biserica denumite danii in care incearca sa le arate credinciosilor cele patimite de Iisus.
Saptamana Intunecata incepe sa curga din momentul Floriilor, a intrarii Mantuitorului in Ierusalim pe un magar.
Locuitorii din Moldova sarbatoresc aceasta Saptamana Intunecata facand mai multe ritualuri ce reprezinta o simbolistica a regiunii. Jocul cu focul si cu apa reprezinta doua elemente de origini timpurii, fiind adoptate in cele din urma si de catre biserica crestina. Jocul cu focul alunga spiritele rele din gospodaria fiecarui credincios. Jocul cu apa are rol de purificare, de insanatosire a celor bolnavi.
In Saptamana Intunecata fiecare crestin avea obligatia de a pastra linistea, de a respecta postul in rugaciune, de a ingriji si curati locuintele.

Malanca:

Malanca reprezinta una dintre traditiile bucovinene consacrate, respectate in fiecare an in aceste tinuturi, devenind o adevarata traditie valoroasa pentru locuitori.
Malanca reprezinta o deghizare a mai multor cupluri bucovinene in cete de uratori, chiar in noaptea de Anul Nou. In functie de zona Bucovinei, Malanca poate imbraca mai multe forme – fie colindatorii poarta masti, fie obiceiul se transforma intr-un adevarat teatru cu masti. Tot la acest obicei, unul dintre cei mai tineri baieti este imbracat in costumatie femeiasca, pornind la urat prin casele gospodarilor.
Malanca are o durata destul de mica, tinand din seara de Anul Nou si pana la inserat de Sfantul Vasile. In aceste clipe, fiecare locuitor al satului nu are cum sa nu admire aceste obiceiuri, dar si straiele de sarbatoare pe care le poarta fetele si baietii ce fac parte din cetele crestine de uratori.
Malanca se desfasoara pe varste. Malanca mare este dedicate feciorilor mai mari in varsta, malanca cea mica o realizeaza baietii mai mici. Nici copiii nu lipsesc din cadrul acestui peisaj autohton, realizand malanca copiilor.
In seara de Anul Nou, fiecare gospodar se bucura de primirea uratorilor in case. Fetele singure, nemaritate, cos prosoape traditionale, fac colaci de casa si servesc uratorii cu vin si tuica. In acest mod ele primesc calificative ca sunt bune sau nu de maritat. De asemenea, acestea se imbraca in straie de sarbatoare frumos tesute si brodate din propriile sale maini.
Malanca de Bucovina reprezinta un obicei destul de cunoscut si apreciat de toti turistii care viziteaza aceste tinuturi in aceasta perioada a anului.

Obiceiurile din prima zi a anului:

Obiceiurile din prima zi a anului sunt prezente in toate locurile tarii. Indiferent de zona sau regiunea in care se afla fiecare roman isi ureaza “La multi ani!”
Obiceiurile din prima zi a anului din Maramures sau Banat cultiva traditia semanatului, cunoscuta popular drept “riscasu”. In prima zi a anului fiecare satean va trebui sa aiba in buzunar orez, grau, porumb si va trebui sa treaca la semanat urmand zicalele:

Seman grau, seman secara
Pana-n seara sa rasara
Pana maini, facem paini
La anul si la multi ani! “.
Obiceiurile din prima zi a anului sunt raspandite si prin citirea viitorului. Cu ajutorul unei punti formate din doua bete, fiecare fata va putea sa isi viseze destinul adus de noul an.Obiceiurile din prima zi a anului din Brasov incearca sa vesteasca casatoria. Se mai numeste si obiceiul perilor de porc. Asa se face ca o fata impreuna cu un baiat pun pe plita de la soba un fir de porc. In timp ce firele sunt puse pe vatra incinsa, acestea se vor rasuci. In cazul in care ele se vor apropia cei doi se vor casatori, iar daca ele se indeparteaza destinul le va fi potrivnic casatoriei. Aceste obiceiuri sunt cultivate si pastrate prin colindele rostite de colidatori care dureaza pana de Boboteaza.

Ziua Ursului:

Ziua Ursului este serbata la 40 de zile de la Craciun, mai exact in data de 2 februarie, atunci cand fiecare crestin sarbatoreste Intampinarea Domnului.
Potrivit obiceiurilor, Ziua Ursului coincide cu aceasta sarbatoare de rit ortodox, fiind denumita si Stretenie.
Potrivit batranilor, de Ziua Ursului iarna se intalneste cu vara, avand loc o adevarata lupta intre anotimpul rece cu cel cald. Tot de Ziua Ursului oamenii pot face previziuni cu privire la aspectul vremii de peste an. Urmarind ursul, denumit Martin oamenii puteau cunoaste cum va fi iarna sau vara.
Pentru a-l ademeni cat mai aproape de ei, batranii si tinerii ii puneau in cale ursului carne sau miere.
Tot de Ziua Ursului oamenii isi doreau sa vaneze ursul. In cazul in care reuseau sa sacrifice animalul, oamenii dobandeau o parte din forta animalului. De asemenea, daca copiii erau unsi cu grasime de urs erau mai sanatosi si puternici. Blana ursului folosea drept leac pentru cei speriati.
Se spune ca daca ursul va iesi din barlog in aceasta zi si isi va vedea umbra, se va speria si va mai ramane inca 6 saptamani in barlog, ceea ce inseamna ca iarna va fi mai mare cu 6 saptamani.
Daca afara este cerul acoperit de nori de Ziua Ursului acesta nu se va speria de umbra si va ramane afara din barlog, vestind astfel venirea primaverii.

Primele zile din Făurar sunt închinate ursului, animal fabulos din mitologia noastră care schimbă anotimpurile prin ritmul hibernării sale şi împarte anul în două părţi egale. Cele mai importante zile ale lui sunt la început de februarie şi august. Sunt zile festive, în care ţăranii au interdicţia de a-i pronunţa numele pentru a nu-l invoca. Îi spun “Moş Martin”, integrându-l astfel în rândul moşilor de neam, al strămoşilor totemici: “Ursu’ ce îmblă pe la noi îi zâceau Moşu’ Martinu’ şi Urieşu’… că vezi… fără păr îi ca uomu… fuge după tine pe picioare şî de pune laba îţi cântă popa; … o fost zâle când moşeam câte un băiat… de iera aşe zdravăn îi dădeam poreclă Ursu”. (Marcel Lapteş). O altă practică (similară şi în cazul lupului) constă în rebotezarea unui copil bolnăvicios cu numele de Urs, Ursu (Lup, Lupu), cu scopul de a se realiza un transfer magic de proprietăţi (putere, rezistenţă,  inteligenţă, agilitate) dinspre animalul totem înspre prunc. Se mai spune că ursul alungă duhurile rele şi bolile, că este singurul care poate interveni pe lângă ursitoare spre a schimba în bine destinul nou-născutului, că ajută sufletul morţilor să nu rătăcească drumul…

Jocul ursului de paie
În legendele populare apare Ursul-morar, iar în “jocul ursului de paie” este invocat Ursul-secerător, toate acestea făcând posibilă o analogie între hibernarea animalului şi “somnul” bobului de grâu pe timpul iernii. În nopţile de priveghi şi în nopţile de trecere dintre ani, bărbaţii se maschează în urs, urmând un ritual păgân, venit din vremurile în care se credea că spiritul animalelor sacre veghează asupra oamenilor precum îngerii păzitori. Relicte ale unei lumi simbolice de mult apuse, măştile de urs sunt singurele care nu au nici un fel de accesoriu. Toată lumea deschidea uşa ursului, comunitatea întreagă îl aşteaptă. Iar ursul vindeca durerile de spate, alunga răul şi vrăjile, aducea noroc şi veselie. “Aşa-i ghine, să hie numai giocuri şi veselii în ograda me, iar din casă Ursu’ ni-o scos faptu’, şi de-acu ari să ni meargă ghine.” (Artur Gorovei) Pentru geto-daci, ursul era  sacru, însuşi numele lui Zalmoxis fiind o derivare din denumirea blănii acestui animal.

Prezicător al vremii
În aceste zile de februarie, când sărbătorim Martinii de Iarnă, ursul are – pe lângă rolul de tămăduitor, aducător de noroc, belşug şi fertilitate – şi pe cel de prezicător al vremii:  “Dacă-şi strică ursul bârlogul… cu toate că afară e frig, primăvara este aproape; dacă el iese afară însă intră din nou în bârlog, cu toate că afară este frumos, va fi încă iarnă. Ursul, în această zi iese din peştera sa afară şi joacă jur-împrejur şi, dacă este soare şi-şi vede umbra, atunci se bagă în bârlog şi nu iese, ci mai doarme încă şase săptămâni, căci chiar atât mai ţine iarna; iar dacă nu-şi vede umbra, atunci rămâne afară şi iarna se întrerupe”. (S.Fl. Marian)

(Sursa: Jurnalul.ro - http://jurnalul.ro/calendar/martinii-de-iarna-635805.html )

Sanpetrul Lupilor:

Sanpetrul Lupilor reprezinta una dintre cele mai renumite traditii romanesti. Acest obicei are loc in data de 16 ianuarie, sarbatoarea fiind sub semnul Sfantului Petru, cel ce guverneaza peste toate animalele salbatice si, in mod deosebit, asupra lupilor.
Inainte de Sanpetrul Lupilor taranii puneau niste pietre de culoare alba intreaga noapte pe pragul casei. In urmatoarea noapte taranii asezau aceleasi pietre la intrare in biserica pentru a fi sfintite de preotii care calcau pe acestea. Asa se face ca in ziua de Sanpetru gospodarii aduceau pietrele acasa si le asezau in grajdurile animalelor, ca masura de protectie in fata pradarilor facute de lupi in toiul iernii.
In aceasta zi gospodarii cred in superstitii. Asa se intampla ca tuturor le este interzis sa arunce carbuni aprinsi din soba intrucat ar putea determina inmultirea lupilorFemeilor le este interzis sa se pieptene toata ziua intrucat se crede ca parul incurcat ar putea deveni muza pentru padure care va incurca cararile lupilor ce nu vor mai putea sa ajunga prin gospodarii. Fiind sarbatoare, toata lumea nu are voie sa faca nimic, torsul, impletitul si calcatul rufelor fiind obiceiuri interzise. Singura treaba permisa este spalatul rufelor cu apa fiarta, in acest fel oparind gura lupilor.

Aflarea Alesului :

Aflarea alesului este unul dintre obiceiurile cele mai populare, realizate mai ales in regiunea Moldovei, in ziua de Sfantul Vasile.
Aflarea alesului de Sfantul Vasile se poate face prin asezarea busuiocului la fantanile unde locuiesc fetele necasatorite. In cazul in care a doua zi busuiocul are promoroaca atunci fetele se vor casatori destul de curand.
In ziua de Sfantul Vasile fetele vor scrie doua bilete pentru aflarea alesului. Pe unul dintre bilete va fi scris numele fetei, iar pe celalalt bilet numele celui indragit de fata. Cele doua bilete se pun sub perna pentru ca fata sa doarma toata noaptea cu capul pe ele. In cazul in care de dimineata fata va extrage biletul cu numele baiatului, atunci se va casatori in acel an.
Un alt obicei de Sfantul Vasile pentru aflarea alesului consta in legarea la ochi a fetei si trimiterea acesteia sa numere tambrele din gardul ocolului de la 9 la 1. Atunci cand va ajunge cu numaratoarea la 1 va lega de tambra respectiva un fir rosu. Dimineata se va duce sa vada care este tambra de care a legat firul rosu. In cazul in care aceasta este dreapta si inalta, sotul ii va semana. In cazul in care aceasta va fi stramba si urata, alesul va fi urat.

Armidenul:

Armindenul se sarbatoreste in data de 1 mai al fiecarui ani, fiind un obicei popular romanesc ce are semnificatia de protejare a recoltelor si animalelor.
Armindenul mai este intitulat si ziua pelinului sau ziua betivilor. Din punct de vedere calendaristic aceasta sarbatoare semnifica inceputul verii si venirea caldurii.
Traditia spune ca de arminden oamenii sarbatoresc pentru recolte bogate, dar si pentru ca pamantul sa fie ocrotit de grindina, daunatori. Tot in aceasta zi, gospodarii se roaga pentru sanatatea animalelor din gospodarie, pentru recolte viticole mari.
Armindenul se sarbatoreste de regula la iarba verde, unde se mananca friptura de miel si se consuma vin rosu cu pelin.
Obiceiul de arminden spune ca oamenii vor trebui sa se trezeasca de dimineata si sa se spele cu roua proaspata pentru a fi sanatosi. Fiecare gospodar isi va impodobi portile cu ramuri verzi pentru bunastare.

O zi importanta a calendarului popular al romanilor este Sarbatoarea de Armindeni, tinuta in cele mai multe zone din tara la 1 mai. Relicte ale unor ritualuri magice de fertilitate si belsug situeaza aceasta sarbatoare sub semnul unei stravechi divinitati a vegetatiei, substitutul acesteia fiind Armindenul, reprezentat printr-un un pom curatat de crengi si impodobit cu flori si spice de grau sau prin ramurile infrunzite, puse cu scop apotropaic la intrarea in curte, in casa, in grajd. In unele sate se impodobesc cu crengi de mesteacan portile caselor unde sunt fete de maritat, in altele se organizeaza adevarate serbari campenesti, iar oamenii poarta la ei frunze de pelin pentru a alunga strigoii, ielele si duhurile rele. Ziua este considerata “incepatorea verii’ si se tine pentru odihna pamantului, pentru inmultirea turmelor, pentru ca oamenii “sa intre cu sanatate in vara’. Astazi se bea vin rosu cu pelin pentru a fi “puternic si rumen in obraji’ si pentru ca de multe ori s-a intrecut masura, i s-a mai spus ­ pe langa “Ziua Pelinului’ ­ si “Ziua Betivilor’.

Chiar daca obiceiul “Armindenul’ vine din stravechime, se regaseste si in povestirile crestine care evoca prigonirea lui Iisus. Se spune ca atunci cand oamenii lui Irod incepusera sa omoare copiii, puneau cate o ramura verde la poarta pentru a sti de unde sa continue macelul. A doua zi insa, la toate portile caselor au aparut crengute inverzite, iar Irod n-a mai stiut unde sa-l caute pe pruncul Iisus.

In satele noastre, creanga poarta numele de “Steag’, “Sanjor’, “Prepeleac’, “Armindean’, “Lemn’ sau “Stalpar’, este taiata intotdeauna de un barbat si, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, constituie “un substitut al zeului vegetatiei, protector al vitelor, cailor si holdelor semanate’. In unele zone se ridica in mijlocul satului un copac sau o prajina impodobita, amintind de cultul stravechi al arborilor totemici. Vorbim, de fapt, despre o reprezentare arhaica a unui prototip universal – “Pomul Vietii’. I se mai spune si “Copacul lui Mai’ sau “Arbore de Mai’ si, prin confectionarea lui, omul are posibilitatea de a participarea la reinvierea vegetatiei, a vietii si a lumii.

“Ziua de Arminden’ sau “Ziua Pelinului’ se sarbatoreste in Transilvania, Banat, Bucovina si Moldova la 1 mai, in Tara Lapusului de Rusalii, in Muntenia si Oltenia pe 23 aprilie, de Sangiorz. Asa cum am vazut, pe langa impodobirea cu ramuri verzi, Armindenul aducea si organizarea de petreceri campenesti la care se bea vin rosu amestecat cu pelin, pentru schimbarea sangelui si apararea de boli. In vechime, cea mai temuta dintre ele, ciuma, putea fi alungata doar in aceasta zi si numai cu frunza de pelin: Frunza verde de pelin/ Iata-ne la Armendin,/ Beau mesenii si mananca,/ Si de ciuma nu li-i frica! (S. Florea Marian, 1899)

De ziua lui, pelinul se poarta la palarie, la brau sau in san, se pune la icoana, la fereastra, in asternuturi si sub prag. Pelinul este o planta magica, apotropaica, folosita frecvent in farmacopeea populara. Cules de descantatoare la date si ore bine definite, in locuri tainice si intr-un cadru ritualic consacrat, pelinul vindeca frigurile, durerile de stomac, de cap, de masele, tusea, umflaturile, bolile de ochi, precum si stari ce nu pot fi explicate precum “luatul din Calus’ sau “luatul din Rusalii’. Fermecatoarele fac din el maturi pentru a le folosi la “vrajile de intors ursitul’ si de “alungat boala’. Acesta nu trebuie confundat cu “pelinul-de-maturi’, numit si “pelinul-de-pureci’ sau “pelin-prost’, din care oamenii fac maturi pentru a-si matura casele.

(Sursa: Jurnalul - http://jurnalul.ro/calendar/1-mai-ziua-pelinului-si-a-armindenului-611452.html )

Poarta Maramuresana:

Poarta maramureseana se incadreaza in cultul respectarii traditiilor localnicilor din regiune.
Toti cei care locuiesc la case nu au cum sa isi construiasca o altfel de poarta, diferita de cea traditionala maramureseana.
Poarta maramureseana are in alcatuire trei stalpi si un fruntar. Aceasta este construita din lemn masiv de stejar, cu acoperis invelit cu sindrila.
Poarta maramureseana poate fi admirata mai in toate localitatile din Maramures, insa cu precadere localnicii din Tara Lapusului, dar si in localitatile de pe vaile Mara, Iza si Cosau pun mare pret pe aceasta poarta.
Poarta maramureseana are o arhitectura deosebita, avand mai multe motive traditionale. Inscriptiile cu litere chirilice sau latinesti imbunatatesc valoarea portii. Pe fiecare poarta se afla simbolul funiei rasucite, semn al legaturii dintre cer si pamant, al infinitului.
Lemnul din care este confectionata Poarta maramureseana va trebui sa fie taiat si pregatit pe inserat, atunci cand este luna plina pentru ca gospodaria sa fie ferita de rele. Aducerea stejarului acasa nu are cum sa se faca decat in zilele de marti, joi sau sambata, atunci cand nu se tine post.
Atunci cand este asezata, sub pragul portii se pun bani, tamaie si agheasma pentru ca gospodarii sa fie feriti de boala, nenorociri, iar in gospodarie sa fie bunastare.

Saptamana nebunilor:

Una dintre cele mai vestite traditii romanesti are loc in saptamana nebunilor. In ultima saptamana aflata inaintea Postului Pastelui, cunoscuta a fi si saptamana branzei, are loc aceasta traditie, in care nebunii, oamenii cu mari cusururi pleaca sa isi gaseasca aleasa cu scopul de a se casatori.
Saptamana Nebunilor are loc intr-o perioada in care traditiile crestinesti inca mai permit o perioada de relaxare, de dezmat si veselie, dar si de petreceri. Pastrand traditia la loc de cinste pana in ziua de astazi, taranii ajung sa se deghizeze in personajele alaiului de nunta, mergand pe toate ulitele satului, exersand ritualul unei nunti obisnuite traditional taraneasca.
Dupa ce ajungeau sa se cunune sub ramurile unui pom verde, alaiul se indreapta catre locuintele satului pentru a fi ospatat de catre gospodarii ce ii asteapta pe la case, cu mare nerabdare. Pentru a celebra aceasta traditie, taranii poarta masti confectionate manual, dar si vestitele porturi populare.
In Saptamana Nebunilor aproape tot ceea ce este vesel si ar putea face spectacol este permis. Lumea canta, este vesela, se ospateaza, danseza totul in cinstea mirilor proaspat casatoriti.
Cu alte cuvinte, imitarea nuntilor traditionale si a obiceiurilor asociate acesteia reprezinta principalul obiectiv al unui astfel de obicei, destul de popular si inca bine cunoscut in satele romanesti.
Nu putini sunt autorii care au vorbit in operele lor despre aceasta saptamana, ajungand pana la transpunerea acestor obiceiuri chiar si in viata cinematografica romaneasca

La români, săptămâna dintre Lăsatul Secului de Carne şi Lăsatul Secului de Brânză se numeşte Săptămâna Brânzei, Săptămâna Albă sau Săptămâna Nebunilor. Cel puţin această ultimă denumire vine din tradiţiile dacice, căci în acest răstimp dinaintea Postului Mare se sărbătorea plecarea recruţilor la oaste.

Fiind foarte tineri, lor li se spunea KELE-NO-S ”Cei fără experienţă; Cei neinstruiţi; Ucenicii” (cf. rom. a căli; nu; îs), iar patronul lor era însuşi zeul Zalmoxis, căruia i se mai spunea, în inscripţii, şi SALDO KELENOS ”Domnul Învăţăceilor; Mai-Marele Recruţilor” (cf. rom. a sălta).

Ca şi astăzi, recruţii erau priviţi de sus de către soldaţii instruiţi, iar în româneşte li se mai spune şi răcani, pifani sau râtani, ultimul având cele mai multe sensuri negative. Faptul că termenul KELENOS avea şi sensul de ”Nebun” o demonstrează un basm românesc, ”Călin Nebunul”, cules de Mihai Eminescu.

Odată cu recruţii plecau însă de-acasă şi oştenii experimentaţi, pregătindu-se de războaie, care, de obicei în Europa, începeau după sfârşitul iernii. Aceşti ostaşi aveau şi ei mai multe apelative, printre care şi N-A-BON, literal ”Nu se lasă” (cf. rom. nu; a apune), iar, prin extensie, termenul a ajuns să însemne ”Încăpăţânat; Îndărătnic; Temerar; Viteaz; Războinic; Rău; Îndrăzneţ; Nestăpânit”, de unde româna a moştenit şi nebun, năboi ”puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii)” şi a năboi ”a se revărsa; a inunda; a potopi; a năvăli; a se năpusti”.

Termenul tracic se găseşte în numele lui CHAR NABON, pomenit de Sofocle ca primul rege al geţilor, şi se tălmăceşte prin ”Domnul Războinic”. Cine intra în rândul oştenilor se supunea altor legi decât civilii. Astfel, încă din taberele de instrucţie, războinicii se îmbrăcau în piei de animale, ca să-şi înspăimânte duşmanii, şi de aceea li se mai spunea şi BER-ZOBI-S ”Cu Blană de Urs” (cf. germanic. ber ”urs”; rom. berc; bârlog; şubă; Brezaie). În general, erau sau deveneau violenţi, dar nu erau pedepsiţi, fiindcă aşa trebuia să fie oştenii, cât mai înfricoşători. Cel mai bine era să nu le ieşi în cale sau să te fereşti să-i superi cu ceva.

De la pregătirile de plecare a recruţilor şi oştenilor instruiţi în garnizoane sau direct la război au rămas multe obiceiuri româneşti din Săptămâna Nebunilor. Aceasta se mai numeşte şi Albă, de la culoarea laptelui şi a brânzei, care încă se pot mânca, până ce începe de-a binelea Postul Mare. Tot de aceea acest răstimp se mai numeşte şi Săptămâna Brânzei. În Săptămâna Albă nu e bine să se mai facă nunţi, dar nici să moară cineva.

Zice-se că se numeşte Săptămâna Nebunilor, pentru că în această săptămână doar nebunii se pornesc a se însura sau a se mărita, numai proştii şi urâţii satelor, abia acum dau zor la căsătorie, pe când toţi cei cuminţi, câţi au avut de gând să se căsătorească în decursul Câşlegilor, s-au căsătorit deja.

Începe ţesutul pânzei pentru cămăşi, căci până la începutul Păresimilor fiecare femeie sau fată trebuie să fie gata cu tortul pentru cămăşi. În Săptămâna Albă nu se toarce, ca să nu se facă peste an puzderie de viermi în frupt. Nu e bine să te lai, în Săptămâna Albă, căci îţi albeşti părul şi îmbătrâneşti curând. În Săptămâna Brânzei, nu e bine să te speli la cap, căci se scutură burdufurile de brânză în cap, adică faci mătreaţă, şi-ţi albeşte părul în curând.

Zilele acestei săptămâni magice au şi ele denumiri pe măsură. Astfel, prima zi e Lunea Albă sau Lunea Burdufului, când fiecare om taie burduful de brânză. Se zice Lunea Burdufului pentru că atunci se isprăveşte burduful cu brânză, când se scutură. Această zi se ţine de oameni pentru căsătorie grabnică. Femeile cu furcile şi torcând se duc în cârciumă, pentru a se face grâul înalt.

Nu e bine să se spele, îndeosebi cei tineri, pe faţă şi pe cap, căci le albeşte părul şi orbesc. Pentru aceasta se pune, când se spală, o fărâmă de brânză în apa din albie, spre a nu albi curând. Se bat cu burduful cei care nu s-au însurat, trebuind în schimb să facă rost de băutură. Oameni mascaţi umblă cu burduful, şi bat şi femeile ce nu fac copii. Cei ce nu primesc nu se însoară şi nu fac copii. În Lunea Burdufului se dau câinii la tivic sau la jujeu, ca să devină răi.

În Marţea Albă, e bine să se mănânce brânză. Se ţine împotriva bolilor. În această zi nu se spală rufe. Nu se face baie, fiindcă albeşte părul. În Marţea Albă femeile au voie numai să spele, dar să nu întindă rufele, fiindcă bate piatra bucatele.

În Miercurea Albă este dezlegare la brânză şi celelalte lactate. Nici în această zi nu e bine să te speli pe cap, ca să nu încărunţeşti de timpuriu.

Urmează Joia Nepomenită sau Joia Necurată, Gadinele, Joia Blasii, Vlaşii, Vlaşii sau Vracii Ochilor. În această zi, femeile spală cămăşile, ca să fie albe peste an. Se ţine mai ales de văduvi, ca să se căsătorească mai repede. Nu se lucrează nimic. Vârtelniţa nu se aduce în casă, fiind rău de căpiere. Se crede că, altminteri, oamenii şi vitele ar căpia, învârtindu-se întocmai ca vârtelniţa. Femeile nu torc în această joi, ca să nu le fie în primejdie bărbaţii, la pădure, să nu-i ucidă copacii.

Gadinele e o sărbătoare de trei zile – joi, vineri şi sîmbătă – din Săptămâna Brânzei, dedicată insectelor dăunătoare culturilor agricole, mai ales gândacilor. Cine nu serbează Vlaşii din Săptămâna Albă face vara viermi în ochi. Vlaşii sau Vracii Ochilor se ţin pentru dureri de ochi.

În joia din Săptămâna Albă, unele femei nu spală rufele, din pricină că le e frică de ”soborât” sau ”boşorogit” şi că se porneşte din ele ”poală albă”. Altele spală cămăşile şi opresc cenuşa rămasă de la leşie şi o întrebuinţează împotriva viermilor ce-i fac vitele în răni, vara.

Urmează Vinerile Scumpe sau Vinerea Ouălor. Vinerile Scumpe sunt douăsprezece pe an, înaintea fiecărui praznic câte una. Cine nu ţine aceste vineri, care încep din Săptămâna Brânzei, nu are spor la nimic şi tot anul boleşte. Se ţin cu post şi rugăciune, mâncând numai seara. Vinerile acestea se ţin pentru binele casei şi pentru curăţenia sufletului.

În unele sate, Vinerile Scumpe sunt ţinute doar de tineret, pentru a avea noroc la căsnicie. Vinerile Scumpe se ţin pentru vindecarea de bube. Neţinând Vinerea Ouălor, se strică ouăle sub cloşti şi nu scot pui.

Sâmbăta din Săptămâna Albă se mai numeşte şi Întâia Sîmbătă a lui Lazăr, Sâmbăta Albă sau Sâmbăta Ursului. În această zi se fac plăcinte şi se dau de pomană lui Lazăr, căci se zice că acesta a murit de dorul plăcintelor şi l-au plâns surorile lui şase săptămâni, iar după ce a înviat, a zis: ”Cine a murit mort să fie!” De atunci nimeni n-a mai înviat şi nimeni nu va mai învia.

Sâmbăta Ursului cade în Săptămâna Brânzei şi zic bătrânii că Lazăr a mâncat plăcinte şi l-a mâncat ursul. Lazăr are darul de a tămădui bubele. Nu lucrează bărbaţii, fiind o zi rea de căzături, de primejdii, de fiare. Femeile nu cos, nu spală cămăşi bărbăteşti, căci cine se îmbracă cu cămaşă lucrată în această zi cade jos de pe unde se suie.

Cine, în această sâmbătă, nu mănâncă plăcinte va cădea din pom sau va fi prins de friguri la vară. Se împart colăcei şi colivă cu lumânări mici. Se împart plăcinte, ca aceia care le-au dat de pomană să aibă ce mânca pe Lumea Cealaltă. Tot în această zi, fetele aduc câte un ulcior de apă de la izvorul cel mai rece şi dau de pomană ca să aibă izvor în Cealaltă Lume.

Săptămâna Nebunilor se încheie cu Duminica de Lăsatul Secului, care însă, graţie bogăţiei obiceiurilor ei, va fi descrisă aparte, în preajma acelui eveniment.

(Sursa: EpochTimes - http://epochtimes-romania.com/news/datini-romanesti-saptamana-nebunilor–185898 )

Sursa: http://traditiidinromania.ro 

Acest articol a fost preluat de:

News Info - http://newsinfo1000.wordpress.com/2013/07/22/despre-obiceiuri-traditionale-romanesti/

Va recomandam sa cititi si : 

Cum sa aduci ploaia : Ritualul Paparudă

http://bindiribli.ro/2013/07/21/cum-sa-aduci-ploaia-ritualul-paparuda/

Sfincsii din Carpati – Portaluri Energetice ale Zeilor spre Universuri Paralele ?

http://bindiribli.ro/2013/06/30/sfincsii-din-carpati-portaluri-energetice-ale-zeilor-spre-universuri-paralele/

Românii traiau 200 de ani acum cateva secole !

http://bindiribli.ro/2013/07/17/romanii-traiau-200-de-ani-acum-cateva-secole/

Cine a construit podul de peste Dunare? Dacii – Adevaruri Tulburatoare

http://bindiribli.ro/2013/07/16/cine-a-construit-podul-de-peste-dunare-dacii-adevaruri-tulburatoare/

Derinkuyu, cel mai mare oras subteran din Turcia locuit de crestini

http://bindiribli.ro/2013/07/14/derinkuyu-orasul-subteran/

Locuri stranii din Romania

http://bindiribli.ro/2013/07/12/locuri-stranii-din-romania/

Obiceiul traditional romanesc:

Paparuda reprezinta denumirea cea mai raspandita a ritului magic de “provocare a ploilor aducatoare de belsug”, practicat pe timp de seceta, si ocupa un loc distinct intre obiceiurile agrare in desfasurarea carora apa joaca un rol de prim ordin.

Pe langa forma romaneasca, Paparuda (papaluga, paparuga, papalugara, peperuia, pipiruda, babaluda, matahula, papalunga, babaruta, babaruga, dodoloaie),  si cea aromana, Pirpiruna, este inatalnita forma bulgara Perperuda (obicei bulgar in timp de seceta) si, totodata, se gasesc consemnate, dialectal, formele sarbo-croate Perperuna, Perepuna, Peperuna si slavonul prporuse.

Descrisa mai intai de Dimitrie Cantemir, in Descriptio Moldaviae, ea a fost inregistrata mai ales incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, asadar dupa un secol si jumatate de la prima ei atestare la noi. Paparuda a fost atestata in toate provinciile tarii noastre, exceptie facand Bucovina si Maramuresul. Ea apare si la romanii din Banatul jugoslav si la cei din Ungaria, precum si in toata Moldova.

Dupa cum apare in descrierea facuta de Cantemir, in spatiul sud-est european, inclusiv la romani, forma initiala a fost practicata de copii, dintre care o fata aflata la varsta puritatii rituale indeplinea rolul principal. Toate celelalte forme, in care alaiul cuprinde si persoane ce au depasit conditia puritatii rituale sau cele al caror protagonist principal este de sex masculin sunt ulterioare sau degradate (in special cele practicate de tigani si care anunta de altfel din timp disparitia iminenta a obiceiului) sau forme contaminate cu elemente apartinatoare altor obiceiuri, rituri si practici populare.

Paparuda este, la origine, o straveche creatie mitica ce imbina in continutul ei elemente magice si religioase, si ea nu poate fi confundata cu acele “rituri marunte contra secetei”. De pilda, dezlegarea ploii “cu toporul”, “cu trei lacate pe care le incuie mereu si le descuie in apa”, “cu un bat de alun cu care s-a scos o broasca din gura unui sarpe” etc. Vrajile acestea, cu radacini in preistorie, au fost intalnite atat la popoarele europene civilizate, cat si la triburile inapoiate din Africa, si sunt foarte interesante, dar nu pot fi confundate cu obiceiul nostru.

Asemenea Caloianului, Sangeorzului si Dragaicei, Paparuda a fost la origine un rit de etapa, care se oficia la data fixa. Cat priveste data la care avea loc aceasta, parerile specialistilor sunt foarte diferite; mai frecvent apare a treia joi dupa Pasti, dar, alaturi de aceasta apare si prima si a patra, a cincea si chiar a noua joi dupa Pasti. Faptul nu ne surprinde daca avem in vedere ca, pe langa schimbarile pe care le-a suferit calendarul oficial in cursul timpului, insasi data la care cade sarbatoarea Pastelui variaza de la un an la altul, cu diferente ce ajung pana la patru-cinci saptamani.Avem de-a face cu o manifestare de magie publica si colectiva, si anume cu o magie prin analogie, pornind de la principiul, intalnit in mentalitatea arhaica, conform caruia imitarea ploii era suficienta pentru producerea ei. Prin Oltenia, in drumul ei de-a lungul satului, protagonista obiceiului se straduia sa stropeasca cu apa mai cu seama femeile insarcinate. Prin Hunedoara protagonista purta uneori cu ea o cruce din cimitir, care se arunca apoi pe apa.

Paparuda reprezenta o zeitate, de vreme ce in calendarul popular i s-a consacrat o zi anumita asemenea sfintilor: “ziua de Paparuda”, care e “o zi sfanta”, in care, ca si in celelalte sarbatori, nu se lucra. Ca personaj sfant ea aparea sub urmatoarele nume: “o sfanta care diriguieste ploile”,”un sfant diriguitor al ploilor”, “zeita ploilor”, “datatoarea de ploaie”, sau “o femeie care umbla cu ploile”.

Drept dovada in acest sens stau unele din formulele de invocatie prezente in cantecul Paparudei: “Paparuda, ruda / Vino de ne uda”, “Paparuda, Paparuda / Sai in sus si sai in jos, / Sai in sus ca norii / Si dezleaga ploili” sau “si descuie ploile” sau “Sparge norii”, “urneste norii” sau “Die papadie / Spune-i ploii ca sa vie” etc.

Paparuda prezinta asemanari si cu alte obiceiuri, cum sunt colindatul, Calusul. Ca si in cazul acestora, alaiul colinda pe ulitele satului, oprindu-se in fata tuturor gospodariilor si intrind chiar in curtile acestora, dupa ce uneori se cerea permisiunea gazdei. Se credea, ca si in cazul colindatului si Calusului ca “la casa la care vor merge ele [paparudele] ii va merge bine in acel an, iar la care nu, ii va merge rau”.

Paparudele primeau daruri, asemenea colindatorilor, intre care oua, ca si in obiceiul Sangeorzul. Uneori darurile erau cerute prin insusi textul poetic, ca si in cazul colindelor: “S-o olcuta noua, / Da-ne, nana, noua”, (Bihor), “C-o galeata noua, / C-o mana de oua” (Harghita) sau “Babaluga! / Doua oaua / Si-o placinta / S-on tier de carne fripta” (Campia Transilvaniei).

Ca si in colinde, in incheierea desfasurarii obiceiului se exprimau urari: “Stapana sa traiasca, / Sa le stapaneasca! (Oltenia, Muntenia), “Ce-i in casa sa traiasca, / Ce-i afara izvorasca” (Oltenia).

Ritualul, având o dată tradițională fixă (marți în a treia săptămână post-pascală, dar și ori de câte ori e secetă prelungită, în iunie și iulie), este magic, aparținând tipologiei cultelor agrare și cu totul deosebit de vrăjile practicate de cărămidari și solomonari pentru legarea sau dezlegarea ploii: în timp de secetă, tinere fete execută Jocul Paparudelor, ca figurante ale unui dans rudimentar, în fuste simbolice de frunzare; concomitent, femeile din sat le stropesc cu găleți de apă. Uneori e o singură Paparudă – o figurantă sub zece ani:
„În vremea verii, când semănăturile sunt primejduite de secetă, oamenii de la țară îmbracă o copilă mai mică de 10 ani cu o camașă făcută din frunze de copaci și buruieni. Toate celelalte copile o urmează și se duc jucând și cântând prin împrejurimi; iar oriunde sosesc, babele au obiceiul de le toarnă apa rece în cap. Cântecul pe care-l cântă este alcătuit cam așa: Papalugo, suie-te la cer, deschide-i porțile, trimite de acolo ploaia aici, ca să crească bine secara, graul, meiul și altele!”

Sensul mistic al ritualului:

Nuditatea Paparudei e menită sa evoce puritatea genuină a naturii însuflețite, gata de a fi fecundată (Glia de către Cer, prin mijlocirea spermei cerești – ploaia).^[13] Mircea Eliade explică nuditatea paparudelor recurgând la omologarea actului agricol cu cel sexual, omologare bine-cunoscută în istoria religiilor:

(cantecul acesta imi aminteste de : “Gargarita-rita” sau “Melc-melc-codobelc”)

Surse :

Crestin-Ortodox- http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/paparuda-96513.html

Wikipedia- http://ro.wikipedia.org/wiki/Paparud%C4%83

Va recomandam sa cititi si : 

Obiceiuri Traditionale Romanesti

http://bindiribli.ro/2013/07/21/obiceiuri-traditionale-romanesti/

Românii traiau 200 de ani acum cateva secole !

http://bindiribli.ro/2013/07/17/romanii-traiau-200-de-ani-acum-cateva-secole/

Derinkuyu, cel mai mare oras subteran din Turcia locuit de crestini

http://bindiribli.ro/2013/07/14/derinkuyu-orasul-subteran/

Usturoiul – Cel mai bun antibiotic natural

http://bindiribli.ro/2013/06/26/usturoiul-cel-mai-bun-antibiotic-natural/

Pustnicii muntilor din Romania: Un exemplu pentru toata lumea-Traire in Adevar Ortodox

http://bindiribli.ro/2013/06/24/pustnicii-muntilor-din-romania-un-exemplu-pentru-toata-lumea-traire-in-adevar-ortodox/

Henri Coandă : Omul ar putea calatori spre stele cu propria sa energie

http://bindiribli.ro/2013/06/20/henri-coanda-omul-ar-putea-calatori-spre-stele-cu-propria-sa-energie/

Eliade de vorba cu Blaga despre spatiul mioritic si omul universal romanesc

http://bindiribli.ro/2013/06/14/eliade-de-vorba-cu-blaga-despre-spatiul-mioritic-si-omul-universal-romanesc/

Cercetătorii care au analizat expansiunea „cangrenei” televizuale au ajuns la concluzia că principalul releu informatic rămâne, pentru imensa majoritate a populaţiei, micul ecran, în ciuda expansiunii internetului. Pe de altă parte, numeroase studii ştiinţifice trag veritabile semnale de alarmă privind nocivitatea intrinsecă a televiziunii, dar ele nu sunt accesibile publicului larg, căci în general rămân încuiate în bibliotecile universitare (în special cele americane) sau undeva în laboratoare prestigioase – care nu le fac publice, căci nu pot scoate profit din aceste lucrări.

 

Avântul internetului, cu aparenta sa „democraţie” a informaţiilor şi opiniilor, a lăsat pentru o scurtă vreme impresia că dominaţia televiziunii în câmpul mediatic va cunoaşte o scădere. Ori, în mod paradoxal, oamenii de ştiinţă care au avut curajul să studieze această problemă spinoasă a societăţii contemporane au observat exact contrariul: influenţa negativă a televiziunii este în continuă creştere.

Din fericire, presa alternativă şi unele site-uri şi bloguri de pe internet au făcut publice aceste descoperiri ştiinţifice cutremurătoare care evidenţiază nocivitatea devastatoare a televiziunii asupra psihicului uman. Studiile şi cifrele depăşesc cu mult orice bănuieli îndreptăţite am putea avea despre efectele pe care micul ecran le are asupra noastră, dovedind fără drept de apel că televiziunea este un fenomen abrutizant, căci ea prosteşte şi îndobitoceşte fiinţele umane care îi cad în sfera de influenţă. Dar, din nefericire, aceste avertismente nu sensibilizează publicul şi nu sunt înţelese de marea şi imensa majoritate a familiilor care sunt prostite zilnic (şi se prostesc literalmente, din ce în ce mai mult) prin intermediul televizorului.

Cercetătorul Michel Desmurget, specialist în domeniul neurologiei, a publicat recent o carte deosebit de bine documentată, în care face o analiză amplă a influenţei teribil de nefaste pe care o are televiziunea asupra fiinţelor umane. Sugestiv intitulată „Lobotomia TV – adevărul ştiinţific asupra efectelor televiziunii”, cartea lui Desmurget demonstrează, printre altele, că televiziunea acţionează ca un veritabil drog, deosebit de periculos şi otrăvitor. Este imperios necesar ca oamenii să realizeze pericolul şi influenţa crescândă pe care otrava mediatică o are atât asupra societăţii în ansmablul ei, cât şi asupra fiecărei fiinţe umane în parte.

În primul rând, timpul irosit în faţa televizorului este foarte mare: rezultatele şocante ale unor statistici recente arată faptul că media de timp pe care un adult o petrece în faţa televizorului este de 3 ore şi 40 minute pe zi; pentru şcolari, media este de numai… 2 ore şi 40 minute. Perioada de timp pe care oamenii o petrec zi de zi faţa televizoarelor a crescut continuu în ultimii cinci ani (în ciuda expansiunii internetului şi a DVD-urilor) şi ea constituie, în viziunea reputatului neurolog Michel Desmurge, o veritabilă „lobotomie” (operaţie pe creier, constând în tăierea unor fibre nervoase din creier).

Acest timp pe care omul îl petrece zilnic în faţa televizorului corespunde cu 25% din timpul de veghe şi cu 75% din timpul liber şi este echivalentul a 56 de zile pe an şi aceasta în condiţiile în care marea majoritate a oamenilor se plâng că nu au suficient timp. Altfel spus, în medie, fiecare om iroseşte un sfert din timpul cât este treaz, zilnic, în faţa televizorului, adică trei sferturi din timpul său liber. Vi se pare puţin? Un calcul simplu vă va face să constataţi că timpul irosit în faţa televizorului este, în medie, de aproape două luni pe an, sau altfel spus, vă irosiţi aproximativ 16 ani de viaţă privind la televizor!

Ocupând din ce în ce mai mult timp din viaţă, dar şi mai mult loc în casele oamenilor (aceştia îşi cumpără televizoare din ce în ce mai mari şi din ce în ce mai multe – există numeroase familii care îşi instalează televizoare în fiecare cameră), televizorul a devenit în felul acesta încă şi mai otrăvitor.

Consecinţele supraexpunerii mediatice sunt foarte grave

Din punct de vedere strict medical, pentru fiecare oră din zi petrecută în faţa televizorului creşte riscul de deces cu 10% şi numărul obezilor cu 2%. Fiecare persoană care petrece mai mult de două ore pe zi în faţa televizorului ar trebui să fie conştientă că aceasta face ca proabilitatea de a deveni supraponderală să crească cu 55%. Cele aproape 4 ore petrecute în medie de fiecare adult, zilnic, în faţa televizorului, măresc riscul afecţiunilor cardio-vasculare, grăbesc degenerescenţa şi alterarea proceselor cognitive la persoanele în vârstă (şi facilitează dezvoltarea bolii Alzheimer), diminuează speranţa de viaţă.

În cazul tinerilor, situaţia este încă şi mai gravă. Statisticile demonstrează că acei tineri care sunt expuşi „otrăvii televiziunii” se confruntă cu frecvente stări de apatie şi în cazul lor, performanţele şcolare scad, cu cât timpul pierdut în faţa televizorului este mai mare, tinzând către rezultate dezastruoase şi conducând la numeroase cazuri în care tinerii reununţă la şcoală sau nu reuşesc nici măcar să-şi ia diploma de bacalaureat. Alte pericole deloc de neglijat se referă la tendinţele violente generate de televiziune şi la comportamentele sexuale inconştiente, iresponsabile şi perverse care pot fi induse de aceasta.

În cartea sa, Michel Desmurget îşi concluzionează studiile şi observaţiile, în ceea ce îi priveşte pe telespectatorii tineri şi foarte tineri: „Televiziunea împiedică dezvoltarea optimă a funcţiilor cerebrale, compromiţând performanţele şcolare ale copiilor şi procesele de formare intelectuală, culturală, socială şi profesională.”

În cazul copiilor, ocazional s-a constatat că unii dintre cei care sunt supraexpuşi, de mici, televiziunii, sunt retardaţi, având reale probleme de vorbire şi de exprimare. De altfel, televiziunea nu ajută cu nimic în dezvoltarea inteligenţei sau în creşterea nivelului de cultură şi educaţie al copiilor: notele la limba maternă sau la matematică sunt mai mici în cazul celor care petrec mult timp în faţa televizorului. Poate părea paradoxal, dar televiziunea nu ajută nici măcar la îmbunătăţirea cunoştinţelor sau performanţelor în ceea ce priveşte limbile străine, statisticile arătând că ea nu este de niciun folos în acest sens.

Televiziunea, acest „al treilea părinte, catodic” (cum mai este numită uneori de psihologi) mutilează sociabilitatea în sânul familiei, reducând drastic atât cantitatea, cât şi calitatea comunicării dintre părinţi şi copii, dar şi între copii. Desmurget propune un număr de măsuri care ar trebui aplicate cu promtitudine de părinţi pentru a lupta împotriva acestei dependenţe nefireşti de televiziune. Printre altele, el recomandă părinţilor să nu instaleze niciodată televizoare în camerele copiilor, iar în cazul copiilor mai mici de 6 ani, trebuie evitată complet expunerea la televizor. Optim ar fi ca atât şcolarii, cât şi adolescenţii să reducă timpul petrecut la televizor la cel mult trei ore pe săptămână şi, de asemenea, să nu se uite niciodată la televizor seara.

Violenţa, nefericirea, suferinţa promovate de televiziune în scopuri publicitare

Vorbind despre perioada pe care oamenii o petrec în faţa televizorului, Patrick Le Lay o numeşte „perioada în care creierul este disponibil”. Această expresie indică într-un mod exact procesele cognitive care sunt generate în fiinţa telespectatorilor prin intermediul emisiunilor de televiziune, subliniază Michel Desmurget.

Cu toţii am sesizat că, de la an la an, calitatea programelor TV este din ce în ce mai proastă. Abundenţa violenţei, atât în programele de ştiri, cât şi în filme, are o explicaţie mult mai mercantilă decât ne putem imagina. Deoarece, după cum afirmă Desmurget, „dacă stresezi o persoană înainte de a difuza o reclamă, acesta va reţine mult mai uşor mesajul publicitar. Se pare că suntem mai dispuşi să reţinem lucrurile care ne ameninţă, de care ne temem, decât cele care ne-au făcut plăcere sau care ne-au fost indiferente. Nu întâmplător ne este prezentată cu insistenţă atâta violenţă.”

Astăzi, rolul principal al televiziunii (prin filmele, emisiunile şi programele sale) este de a stresa consumatorul; de a-l stresa în mod continuu, cu putere şi cu o determinare neobosită, demnă de o cauză mai bună, fiind un mijloc odios, extrem de eficient de manipulare în masă. Putem remarca faptul că se difuzează din ce în ce mai multă publicitate în timpul filmelor, dar se evită prezentarea reclamelor imediat la finalul unui episod, happy end-ul tipic american nefiind propice pentru creşterea stresului publifil.

În consecinţă, scenariştii s-au adaptat noilor exigenţe psiho-publicitare: violenţă la cote maxime, suferinţe perpetue, angoasă comunicativă, perversiuni sexuale de necrezut… Numeroasele filme şi seriale de acest gen difuzate pe posturile naţionale de televiziune din toată lumea invită în mod insidios şi totodată captivant telespectatorii să se pună în pielea unor personaje bizare, nefericite, sângeroase, criminali în serie, abuzaţi, prostituaţi, oameni chinuiţi etc. În general, copiii în jurul vârstei de 10 ani sunt primii fani ai unor astfel de filme, ei fiind astfel în mod constant împinşi către scene generatoare de adrenalină, macabre, criminale, imorale: ei ajung sa fie dependenţi de stres, stresul este „liniştea” lor, iar publicitatea este ca un fel de heroină pentru ei.

Ademeniţi de pe la vârstele de 5, 7 sau 8 ani cu ajutorul unor sitcomuri (sitcom este un gen de serial TV de comedie), aceşti copii sunt apoi expuşi cu sadism, pe la vârsta de 9 sau 10 ani, la filmele atroce pline de scene violente şi sângeroase care le captează atenţia şi care, vizionate în mod regulat, le modelează în mod nefericit viaţa şi personalitatea.

Însă relele provocate de televiziune, acest veritabil Moloch [zeu antic din Orientul Mijlociu adorat prin sacrificarea copiilor de către părinţi], nu se opresc aici. Desmurget spune: „Studiile arată că oamenii care urmăresc programele TV ajung să vadă realitatea aşa cum este ea prezentată în acele emisiuni. Spre exemplu, dacă vom duce televiziunea pe o insulă din Fiji, vom constata că dosarele medicale arată că înainte de apariţia TV, numărul  fetelor care ţineau regim era aproape nul, iar numărul anorexicilor inexistent. Trei ani mai târziu, 70% dintre adolescente vor fi la regim, iar 12% vor fi bulimice, adică vor mânca şi apoi vor voma ceea ce au mâncat, pentru că televiziunea le-a insuflat în conştiinţă acest ideal de femeie slabă.”

Oamenii de ştiinţă au observat acelaşi fenomen în ceea ce priveşte consumul de tutun şi de alcool… În scopul manipulării în masă al cărei mijloc pervers este, nefiindu-i de ajuns să otrăvească minţile oamenilor, televiziunea distruge în aceeaşi măsură trupul şi extenuează organismul. Efectele privitului la televizor ore în şir sunt cât se poate de nocive şi de grave, ele având repercusiuni serioase asupra fiinţei umane.

Televiziunea ne afectează chiar şi indirect, într-un mod extrem de negativ, viaţa din mai multe puncte de vedere. Ca un mic exemplu în acest sens, un studiu canadian a arătat că introducerea televiziunii într-o zonă de enclavă, care înainte nu nu avea acces la TV, a scăzut cu 30-40% frecventarea sălilor de sport şi a activităţilor culturale, printre care şi bibliotecile.

Evidenţa ne arată că televiziunea acţionează ca un drog puternic şi este extrem de nocivă pentru viaţa omului. Ea mutilează sufletele şi trupurile şi creează o dependenţă severă (la imensa majoritate a „consumatorilor”). După părerea lui Desmurget, nu există decât o singură soluţie pentru a scăpa de acest drog: debarasarea de televizor. Alegerea vă aparţine!

Articol de: George Preda

Sursa: NewsInfo1000 - http://newsinfo1000.wordpress.com/2013/05/30/televiziunea-otrava-teribila/

Va recomandam sa cititi si :

Medicina corupta si mafia din sistemul de “sanatate” – Partea I

http://bindiribli.ro/2013/05/23/medicina-corupta-si-mafia-din-sistemul-de-sanatate-partea-i/

Ceea ce companiile de telefonie mobila nu vor sa stii

http://bindiribli.ro/2013/07/10/ceea-ce-companiile-de-telefonie-mobila-nu-vor-sa-stii/

Fluorul – Otrava noastra cea de toate zilele

http://bindiribli.ro/2013/07/07/fluorul-otrava-noastra-cea-de-toate-zilele/

Lumina toxica – Latura intunecata a “becurilor eficiente energetic”

http://bindiribli.ro/2013/05/26/lumina-toxica-latura-intunecata-a-becurilor-eficiente-energetic-2/

Lista masonilor din Romania

http://bindiribli.ro/2013/07/06/lista-masonilor-din-romania/

Lupta impotriva controlului total: implementarea Cipurilor RFID ale Noii Ordini Mondiale

 http://bindiribli.ro/2013/07/20/lupta-impotriva-controlului-total-implementarea-cipurilor-rfid-ale-noii-ordini-mondiale/

Despre Noua Ordine Mondiala si Cipuri RFID – Video Documentar al jurnalistului Henry Potter si Cuvinte Scrise de Maica Neonila

http://bindiribli.ro/2013/06/30/despre-noua-ordine-mondiala-si-cipuri-rfid-video-documentar-al-jurnalistului-henry-potter-si-cuvinte-scrise-de-maica-neonila/

Spălarea creierelor se realizează acum prin mijloace “blânde”

http://bindiribli.ro/2013/06/27/spalarea-creierelor-se-realizeaza-acum-prin-mijloace-blande/

Manipularea maselor – Un razboi nevazut

http://bindiribli.ro/2013/06/25/manipularea-maselor-un-razboi-nevazut/

Tantarii reprezinta una dintre cele mai suparatoare probleme pe timp de vara. Din cauza lor, activitatile tale, in interiorul si exteriorul casei, au de suferit, la fel si buna ta dispozitie sau somnul odihnitor. Daca vrei sa scapi rapid de nesuferitele insecte, descopera cateva metode de a alunga tantarii din locuinta ta!

Cu siguranta o metoda foarte folosita pentru a scapa de tantari este cea care implica utilizarea spray-urilor si a pastilelor. Acestea sunt cele mai iefine variante si, pentru o scurta perioada de timp (o noapte, de pilda), sunt si eficiente.

METODE ECOLOGICE:

Daca vrei sa scapi de tantari fara sa influentezi negativ mediul inconjurator, iata si cateva metode ecologice:

1. Extract de vanilie

In cazul in care aceasta aroma nu te deranjeaza, poti apela cu incredere la vanilie! Extractul pur de vanilie tine tantarii la distanta – pentru a fi eficient, nu este nevoie decat sa aplici o cantitate mica in anumite zone ale corpului, cum ar fi incheietura mainii si gatul.

2. Frunze de nuc si cuisoare

Utile sunt si frunzele de nuc sau cuisoarele. Vei scapa de tantarii din casa daca vei alege sa arzi cateva frunze de nuc sau sa pui cativa stropi de ulei esential de cuisoare intr-un vas in incaperile locuintei tale.

3. Bicarbonat cu ulei de masline

Bicarbonatul poate fi folosit si ca insecticid, nu doar pentru a gati! Cum il utilizezi pentru a elimina tantarii? Amesteca o lingurita de bicarbonat cu 4 linguri de ulei de masline. Adauga amestecul intr-un pulverizator cu o jumatate de litru de apa. In cele din urma, pulverizeaza in fiecare camera de mai multe ori pe zi pana scapi de tantari.

4. Condimente

Pe langa cuisoare si vanilie, si alte condimente iti pot fi de folos pentru a goni tantarii din casa ta! Maghiranul, menta, cimbrul, busuiocul sau mararul te ajuta sa lupti impotriva insectelor nedorite – de aceea, ai putea chiar sa le cultivi, in ghivece, in propria casa!

Trucuri Anti-Tantari:

Nu in ultimul rand, iata si cateva trucuri inedite pentru a te feri de tantari:

• aerul conditionat va scadea numarul de tantari din locuinta ta, intrucat acestia prefera mediile mai calduroase; de aceea, foloseste-l mai ales inainte de culcare;

• tantarii sunt atrasi de culorile deschise, prin urmare poarta cu incredere haine mai inchise la culoare pentru a te proteja de intepaturi;

• creeaza propriul spray anti-tantari, amestecand intr-un pulverizator parti egale de bere, apa de gura antiseptica si saruri Epsom.

Sursa: casa.acasa.ro

Va recomandam sa cititi si:

Lumina toxica – Latura intunecata a “becurilor eficiente energetic”

http://bindiribli.ro/2013/05/26/lumina-toxica-latura-intunecata-a-becurilor-eficiente-energetic-2/

Ceea ce companiile de telefonie mobila nu vor sa stii

http://bindiribli.ro/2013/07/10/ceea-ce-companiile-de-telefonie-mobila-nu-vor-sa-stii/

Fluorul – Otrava noastra cea de toate zilele

http://bindiribli.ro/2013/07/07/fluorul-otrava-noastra-cea-de-toate-zilele/

Usturoiul – Cel mai bun antibiotic natural

http://bindiribli.ro/2013/06/26/usturoiul-cel-mai-bun-antibiotic-natural/

Istoria, așa cum o cunoaștem noi, reprezintă doar ceea ce puternicii vremii au considerat că trebuie să ajungă la publicul larg. Dincolo de varianta oficială, adevărul unor evenimente ni se dezvăluie așa cum, adeseori, nici nu ne imaginăm că a fost.

Svastica pe ceramica de la Cucuteni

Svastica este și astăzi omniprezentă în Asia, în mijlocul unor culturi unde, de mii de ani, ea este folosită pentru a simboliza sacrul, eternitatea, prosperitatea, pacea sau norocul. Budhismul, jainismul sau hinduismul îi acordă un loc special.

Dalai Lama, conducătorul spiritual al Tibetanilor

Svastica a început să atragă atenția europenilor la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin descoperirile arheologice ale lui Heinrich Schliemann, cel care a găsit simbolul în situl anticei cetăți Troia. Specialiștii vremii au ajuns la concluzia că svastica a fost un simbol specific indo-european. Ulterior, descoperirea simbolului svasticii printre motivele hitite și ale vechiului Iran au părut să confirme teoria.

Descoperirile din ultima parte a secolului XX completează însă ceea ce se știa până acum și dau o altă perspectivă asupra istoriei svasticii pentru că cea mai veche localizare fizică a acesteia o găsim în cultura Cucuteni, pe vase ceramice cu o vechime de peste 7.000 de ani.În acest context, putem așeaza încă o cărămidă la temelia tezei care spune că spațiul carpato-danubiano-pontic este Vatra Vechii Europe. Dacă în acest spațiu găsim cele mai vechi dovezi materiale ale existenței svasticii, iar pe restul continentelor o găsim cu mii de ani mai târziu, înseamnă că populațiile antice au dus-o în cele patru zări CHIAR DE AICI, DIN CARPAȚI.

 Un Buddha cu svastică

Fără nicio îndoială, istoria svasticii este fabuloasă și veți putea afla multe lucruri inedite despre ea urmărind emisiunea Adevăruri tulburătoare , o emisiune în care voi aborda pe larg acest subiect împreună cu Prof. Univ. Dr. Virgiliu Copaci și Prof. Dr. Mihai Popescu.

P.S. Vizitează siteul Asociației Geto-Dacii pentru a vedea proiectele extraordinare pe care ți le propunem în acest an! Rescriem împreună istoria! 

www.geto-dacii.ro

JAPONIA:

GRECIA ANTICA:

VAS CERAMIC DESCOPERIT IN ANGLIA:

Sursa: Rapcea.ro - http://rapcea.ro/2013/04/27/svastica-hitlerista-ii-are-originea-in-carpai-vechimea-7-000-de-ani-foto-i-video/

Va recomandam sa cititi si : 

Zece războaie americane şi zece minciuni mediatice planetare

http://bindiribli.ro/2013/07/20/zece-razboaie-americane-si-zece-minciuni-mediatice-planetare/

Biografia Maestrului Tibetan Choden Rinpoche, un batran falnic precum muntii

http://bindiribli.ro/2013/07/17/biografia-maestrului-tibetan-choden-rinpoche-un-batran-falnic-precum-muntii/

201 ani de la rapirea Basarabiei. Eminescu despre 16 mai 1812, Romania si Rusia

http://bindiribli.ro/2013/07/10/201-ani-de-la-rapirea-basarabiei-eminescu-despre-16-mai-1812-romania-si-rusia/

Dimitrie Cantemir si proiectul re-constructiei launtrice a omului
Rasaritul european si paradigma filosofiei ca intelepciune

1. Date biografice. Traseu formativ

Dimitrie Cantemir s-a nascut in 1673. Era fiul domnului Moldovei, Constantin Cantemir. Inzestrarea sa exceptionala s-a manifestat de timpuriu, astfel ca parintele sau este motivat sa-i angajeze cei mai buni dascali. Intre altii si pe celebrul profesor de filosofie si logica Ieremia Cacavela. Statutul de ostatic la Constantinopol si apoi perioadele de sedere mai indelungata in capitala Imperiului Otoman, au fost transformate in avantaje de natura formativa. Aici a invatat  un numar impresionant de limbi (europene si orientale) si tot aici a cunoscut elita intelectuala a vremii. In 1710 Cantemir ocupa tronul Moldovei pe care insa il pierde in 1711 ca urmare a infrangerii de la Stanilesti, fiind nevoit sa ia drumul pribegiei in Rusia. Formatia sa enciclopedica l-a impresionat atat de mult pe tarul Petru cel Mare, incat acesta ii ofera functia de consilier intim, functie  pe care D. Cantemir o va indeplini pana la moartea lui survenita in august 1723. Cantemir a fost fara indoiala un spirit enciclopedic si un inovator in mai multe domenii de exercitiu intelectual, inclusiv in filosofie. Principala sa lucrare de filosofie este Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea sau Giudetulsufletului cu trupul, aparuta in limba romana in 1698. Nu peste mult timp apare si o varianta redactata in limba greaca. Asa cum Descartes este considerat parintele filosofiei franceze tot astfel trebuie vazut si D. Cantemir, drept intemeietorul filonului de gandire autohton ce se manifesta si astazi in cugetarea romaneasca.

2. Divanul… si proiectul re-constructiei launtrice a omului

Intr-o istorie interesata de devoalarea nucleului exemplar in jurul caruia graviteazacartile care justifica prezenta romanilor in filosofie si care dau seama, totodata, de modalitatea in care s-a inteles si practicat filosofia la noi de-a lungul timpului, Divanul… lui D. Cantemir trebuie plasat in pozitia originii. Iar aceasta pozitie nu se datoreaza faptului istoric de a fi prima carte de filosofie din cultura noastra, cat, mai degraba, faptului ca acest moment inaugural a generat o influenta de durata asupra mentalitatii filosofice romanesti, am putea spune hotaratoare, pana la Titu Maiorescu.

Prin urmare, putem spune ca Divanul… lui D.Cantemir (ca orice mare carte de filosofie de altfel) reprezinta simbolul unei epoci, sinteza care aduna intr-un inteles o varietate de fenomene culturale, o rezultanta si, in acelasi timp, un imbold pentru alte infaptuiri in orizontul culturii. Din aceasta perspectiva l-am putea vedea si pe D.Cantemir ca pe un “dascal al romanilor”, parafrazandu-l astfel pe Hegel care il considera pe Wolff un “dascal al germanilor” pentru fapta sa de  a scrie filosofie in limba nationala: “o stiinta apartine unui popor cand acesta o poseda in limba sa proprie; si acest lucru este cel mai necesar cand e vorba de filosofie”  (Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei, Vol. II, Bucuresti, Editura Academiei, 1964, p.523).

Totodata Divanul… rezuma, pe langa mentalitatea romaneasca a vremii, si contextul cultural din Rasaritul Europei in care trebuie sa-l plasam, dintru inceput, tot asa cum spiritul Reformei din Occident se oglindeste in Eseuri de teodicee semnate de contemporanul lui Cantemir, G. W. Leibniz. Principele-filosof este, nu numai “purtatorul de cuvant” al intregii culturi vechi romanesti, cat, mai ales constiinta de sine a acestei culturi, omul care a atins treapta cugetarii reflexive, romanul care vorbeste despre trezirea-sa-de-sine, asa cum de altfel, toti filosofii procedeaza. “Filosoful este omul care se trezeste si vorbeste… el vorbeste pentru a spune ceva ce toata lumea stie, dar poate n-a fost spus niciodata, pentru a descoperi ceea ce sta in vazul tuturor, dar poate n-a fost vazut niciodata”(Mikel Dufrenne, Pentru om, Bucuresti, Editura Politica, 1971, p. 127).

Ca gen filosofic, Divanul…reprezinta un tratat de antropologie filosofica de inspiratie crestin-ortodoxa centrat pe meditatia asupra conditiei generice a omului. Cand spunem ca Divanul…reprezinta un tratat de antropologie filosofica avem in vedere sensul larg al termenului antropologie, asa cum s-a constituit in traditia filosofica de dinaintea lui Max Scheler, cel care a instituit un discurs riguros despre om si care a intemeiat, totodata, antropologia filosofica intr-un sens restrans, ca domeniu autonom de re-constructie a omului. “Ceea ce prezinta ca exigenta unii filosofi contemporani interesati de problema antropologiei filosofice, cum ar fi Max Scheler, Helmuth Plesner, la noi M. Ralea, anume faptul ca antroplogia filosofica trebuie sa afirme si sa analizeze esenta omului, este implinit inca in filosofia veche, din primele re-constructii antropologice, cu toate ca acestea nu pot fi gandite autonom, in diferenta fata de re-constructia filosofica globala”( Viorel Cernica, Modele de reconstructie a umanului, in “Revista de Filosofie”, Tomul XLIV, Nr. 3, 1997, p.387).

Asadar, Divanul… poate fi vazut, intre altele, si ca un tratat de antropologie ce mediteaza asupra conditiei generice a omului pe care il concepe urmand sugestiile modelul crestin. Omul este o  creatie a lui Dumnezeu si din statutul sau de creatura sunt deduse apoi toate consecintele logice. Inclusiv determinatia care il specifica pe om in lume. Firea omeneasca este un dar de la Dumnezeu: “…Dumnezeu atoatefacatorul nu te-a facut piatra, lemn sau vreun altfel de animal fara de simtire, ci om inzestrat cu minte si cu socoteala si te-a innoit cu duh dumnezeiesc…” (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Galceava Inteleptului cu Lumea, sau Giudetul Sufletului cu Trupul, Editie ingrijita si studiu introductiv de Virgil Candea, Bucuresti, Editura Pentru Literatura, 1969, p.110. s.n.). Prin urmare omul este o fiinta rationala, dobitoc samaluitor, in expresie cantemiriana, iar ratiunea este “universalul dat in om”, propriul lui, datum-ul lui. Asa se explica interesul exclusiv al inteleptului, “personajul” central din Divanul…, pentru ceea ce este dat universal in om, si de ce lucrarea propune un indreptar de re-constructie launtrica a omului in acord cu deplin cu valorile crestine. Asadar prima carte de filosofie a culturii romane este un tratat de antropologie care face din om subiect privilegiat de reflectie. Nu speculatia teoretica il intereseaza pe Cantemir, cat mai degraba hotarnicirea acelor cai privilegiate care ne pot conduce fara gres  catre auto-perfectionare morala. Natural ca drumul sigur este cel al intelepciunii iar calauza, se putea altfel?, este inteleptul. De aceea trebuie relevata paradigma cantemiriana a intelepciuni pentru ca ea circumscrie in corpusul ei regulile perfectionarii launtrice.

3. Rasaritul european si paradigma filosofiei ca intelepciune in Divanul…

Invocand acest context interpretativ, trebuie spus ca Principele-filosof a adus in prim plan figura inteleptului ca simbol al constiintei reflexive din aceasta parte a lumii. Paradoxal pentru orizontul nostru actual de asteptari filosofice, format in spiritul gandirii occidentale, cat si sub influenta prejudecatilor care neaga existenta unui filon autohton relevant in gandirea romaneasca, figura dominanta in cultura noastra veche nu este filosoful (fapt tipic pentru maniera occidentala de cugetare) ci inteleptul, respectiv eruditul preocupat de  activarea sensurilor vechi ale culturii, cultura ca paideea, cultura in calitatea ei  de mijlocitor al vietii, de mod de a fi al omului in lume. Inteleptul nu este in cautarea unei algoritm de producere a adevarului, precum filosoful. El se afla deja in posesia lui si-l examineaza cu scopul de a face din acesta un bun comunitar, o cale inspre atingerea  idealului frumusetii interioare, cat si un instrument de actiune in (re)constructia morala a omului. Si in acest context trebuie relevat, ceea ce tine de domeniul evidentelor culturale si in raspar cu comparativismele de tot felul (mai mult sau mai putin stimulate ideologic), ca lumea culturii Rasaritului era diferita, in perioada istorica pe care o avem in vedere aici, de aceea a Apusului – desi nu total diferita prin raportare la originea lor comuna greco-latina si iudaica – si ca intre aceste doua lumi comunicarea era foarte slaba sub aspectul creatiei filosofice.

Dar care este modelul intelepciunii propus de catre D.Cantemir?   Hotarat lucru intelepciunea (respectiv inteleptul) angajeaza in Divanul… ,ca in intreaga opera cantemiriana de altfel, sensuri multiple care tradeaza paradigma specifica culturii din Rasaritul acelor vremuri, paradigma ce a facut din valorile crestinismului ortodoxvalori-scop. Cu toate ca Divanul…  este “intaiu izvodit si de iznoava din Vechiul si Noul Testament” cum se indica in varianta romaneasca a titlului, sugerandu-se ca lucrarea este in exclusivitate de inspiratie crestina, Principele-moldav fixeaza in sophrosyne nucleul comprehensiv al intelepciunii. In cartea a III-a a Divanului…traducerea lucrarii lui Andrea Wissowatius Stimuli virtumtum, fraena peccatorum, Cantemir transpune latinescul virtus prin intelepciune (fragmentul 108v), ceea ce sugereaza preferinta pentru  intarirea sensurilor morale initiale ale lui sophrosyne intrucat “in romana veche sophrosyne este redat prin intreaga intelepciune, expresie indicand castitatea si in general vietuirea conforma moralei”(Virgil Candea, Comentarii, p. 503, Divanul… Ed. cit). In Pontul I Cantemir identifica in mod expres intelepciunea cu fapta buna, in conditiile in care capitolul alVI-lea este intitulat sugestiv: Cunoaste frumoasa intelepciune, adeca fapta buna” (D. Cantemir, Op.cit. p 315). Asadar optiunea lui Cantemir pentru unul dintre cele trei cuvinte eline care spuneam ca desemnau starea de intelepciune: sophia, phronesis si sophrosyne, se opreste asupra acestuia din urma, deoarece poseda mai multe conotatii morale. Prin urmare, in jurul nucleului de semnificatie al lui sophrosyne D. Cantemir traseaza profilul inteleptului, numit cu o varietate de termeni romanesti: cuvios, drept, blagocestiv (bine credincios, n.n.), prealuminat, cinstit, pastor.

Conditia inteleptului, pozitia si rostul lui in aceasta parte a lumii din Europa de Rasarit nu trebuie confundate cu cele ale filosofului traitor in Europa de Vest. Daca avem in vedere faptul ca ei se raporteaza la aceeasi traditie comuna, atunci trebuie sa-I vedem intr-o complementaritate si o buna vecinatate. Privindu-I in sine insa, putine lucruri vor impartasi impreuna.

 Dar care sunt elementele ce configureaza profilul inteleptului ca figura centrala a culturii vechi rasaritene de rit ortodox si, in mod natural, si a culturii noaste din acea perioada, profil pe care il putem extrage din Divanul…lui D. Cantemir? Inteleptul, ne transmite Principele-moldav, este un invatat, un purtator si un posesor de intelepciune. El este ceva mai mult decat un simplu carturar pentru ca intelegerea lui se situeaza deasupra stiintei lumesti. Fapt explicabil de altfel, intrucat, in spiritultraditiei crestin-ortodoxe, carturarii si fariseii au fost printre cei putini care nu au inteles mesajul invataturii divine si ca tot ei, orbiti de propriile lor rataciri, au fost cei care l-au trimis l-a moarte pe Iisus Hristos. “Vai voua carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-I lasati” (Matei,23.13.).

Inteleptul nu este in mod obligatoriu un preot, dupa cum nu orice preot este neaparat un intelept. Inteleptul este mai degraba un mirean, in ciuda faptului ca se afla in cautarea virtutilor crestine si priveste textele filosofice clasice (pagane) cu ochiulcredintei ortodoxe. Din aceasta perspectiva inteleptul din Rasarit trebuie vazut intr-o relatie de complementaritate cu filosoful din Vest, doar ca el are alte sensibilitati si alte interese de cunoastere. El exploreaza si exploateaza aproape aceleasi texte clasice grecesti si romane ca si filosoful din Apus numai ca le priveste altfel, in stransa concordanta cu solicitarile vietii din aceasta parte a lumii. Aici nu se poate discuta in termen de ierarhii, in sensul ca inteleptul este eruditul care poseda o multime de cunostinte, dar care inca n-a dobandit constiinta filosofica. Nicidecum. Inteleptul – prin raportare la statutul filosoful apusean – nu este mai putin exersat in stiinta manipularii abstractiilor, ci are doar alte pre-judecati in selectarea si folosirea acelorasi texte clasice, cum spuneam, pentru simplul motiv ca are alte probleme teoretice si practice de rezolvat. Inteleptul din Rasarit este doar diferit, nu opus filosofului din Apus. De pilda, inteleptii din Rasarit, iar paradigmatic este cazul lui D.Cantemir, vadesc un interes major pentru scrutarea identitatii de sine colective, pentru ca in paradigma crestin- ortodoxa, valorile superioare (intelectuale, morale si spirituale) nu pot fi cultivate decat impreuna, prin intermediul bisericii. Or, in acest caz, credinta devine primul element identificator al unei colectivitati.  Asa se explica de ce chiar si un isihast poate fi intelept ( in ciuda faptului ca si-a dedicat viata actelor de devotiune fata de Dumnezeu cu scopul de a-si salva sufletul individual), pentru ca inteleptul este un marturisitor de credinta pusa in slujba comunitatii. Cazul lui Daniil Sihastrul care l-a “consiliat” pe Stefan cel Mare in probleme lumesti (comunitare) este de tot sugestiv.

Asadar, chiar daca inteleptul este un explorator al sufletului interesat de mantuire, plasarea lui in contextul crestinismului ortodox il face sensibil la valorile comunitare pentru ca aceste valori sunt in primul rand religioase “… bine credincioasa turma a moldovenescului niam …”, cum spune Cantemir. De aici si denumirea de “pastor” atribuita atat omului bisericii, cat si inteleptului. Caci si inteleptul “pastoreste” in felul sau comunitatea credinciosilor, deoarece si el transmite  aceleasi invataturi crestineca si oamenii bisericii. Ceea ce-I diferentiaza sunt doar mijloacele alese, intrucat inteleptul nu se indoieste niciodata de adevarul canonic al invataturii lui Iisus. Aceasta nu este un obiect de exercitiu critic, pentru ca invatatura crestina reprezinta Adevarul (teoretic) si Legea vietii practice (morale), fiind legitimata de existenta lui Dumnezeu. Inteleptul transmite Adevarul in calitate de hermeneut, apeland la serviciile ratiunii discursive doar pentru a indica beneficiile dobandite de toti cei care urmeaza fidel aceasta invatatura. Or, in aceasta calitate de marturisitor de credinta, inteleptul este un “pastor mirean”, impartasind fara rezerve aceleasi scopuri pe care si “pastorii hirotoniti” le urmaresc in sensul ca dimpreuna isi propun “pastorirea turmei credinciosilor”. Ceea ce-i  diferentiaza insa pe acestia, cum spuneam, sunt mijloacele alese in realizarea scopurilor impartasite in comun. Faptul ca atare este subliniat de mai multe ori de catre D. Cantemir, aratand ca “inteleptul te invata cele vrednice de cinste si de lauda, te fereste de intunericimea cea mare…, iti arata si iti dovedeste minciunile cele gresit cunoscute si cu nedreptate graite de lume, prinSfanta Scriptura cea noua si cea veche si prin raspunsurile sale corecte; pe care tu, examinandu-le si incercandu-le cu ratiunea sanatoasa si dreapta (s.n.)vei afla viata vesnica…”( D. Cantemir, Op. cit. p.18).

Filosoful din Apus, spre deosebire de inteleptul din Rasarit, este un explorator al constiintei teoretice (Adevarului) in cautarea propriilor ei temeiuri, interesat aproape in exclusivitate de cunoasterea cunoasterii. Deviza conduitei sale intelectuale poate fi rezumata in formula: a sti pentru a sti, mai simplu, a sti ca. Invocarea filosofiei lui Descartes si, pe urmele lui, a intregii gandiri moderne occidentale, ilustreaza din plin acest fapt. Sa ne reamintim ca intemeietorul rationalismului modern si-a fixat ca tinta a stradaniilor sale intelectuale cautarea adevarului in stiinte, plecand de la convingerea ca ratiunea, in ciuda faptului ca este egal distribuita la toti oamenii, este intrebuintata sub posibilitatile sale reale. Or, randamentul puterii ei cognitive ar putea spori, gandeste Descartes, daca ratiunea insasi si-ar putea prescrie legile unui comportament optim in operatiile de cunoastere. Iar in vederea realizarii acestui scop, constiinta se auto-examineaza prin cunoscutele reductii (fenomenologice) succesive, pana cand ea ajunge sa se auto-fundeze in ego cogito. Natural ca in acest punct originar sunt intemeiate toate interogatiile si cautarile noastre filosofice, inclusiv cele legate de morala, de existenta lui Dumnezeu, sau de nemurirea sufletului.

Nu acelasi lucru se intampla, in mod esential, cu inteleptul din Rasarit. El scruteaza mai degraba constiinta morala si universul de intelesuri ale Binelui, conducandu-se dupa deviza a sti pentru.  Subliniem inca o data ca, in nici un caz, nu-l opunem pe intelept filosofului, cat mai degraba ii vedem in complementaritatea lor, ca doua tipuri de ganditori care se raporteaza la aceeasi traditie culturala greco-latina, dar pe care o resimt si o rescriu in raport de solicitarile (interioare si exterioare) diferite la care sunt supusi de lumea in care traiesc.

Cu toate ca au trait in timpi istorici diferiti (relativ apropiati totusi) o comparatie intre Descartes si Cantemir ar putea ilustra, poate, mai bine cele spuse. Atat unul cat si celalalt sunt preocupati de elucidarea raportului dintre corp si suflet (trup si suflet), problema constientizata acut in traditia gandirii europene de catre Socrate si Platon si transmisa ca problema esentiala pe filiera crestina, in intreaga cultura medievala si moderna. Asadar, Descartes si Cantemir se intalnesc pe teritoriul comun al aceleasi traditii de gandire antice, impartasind totodata si ceea ce are crestinismul in mod esential (dincolo de deosebirile confesionale): anume ideea ca sufletul este total distinct de corp (trup) si ca este nemuritor. Cu toate acestea, raportarea la traditia antica si, totodata, la cea crestina, este diferita in sensul ca ambii inteleg si valorizeaza distinct aceste traditii. Cantemir de pilda, parafrazand ceea ce spunea Diogene Laertios despre Thales, multumea lui Dumnezeu ” mai intai ca nu m-a facut strain si de alta credinta, ci crestin ortodox; in al doilea rand ca nu m-a facut adept al altei biserici ci a celei rasaritene…” (D. Cantemir ,Op. cit. p. 10). In schimb, Descartes nu precizeaza niciodata, atunci cand vorbeste despre Dumnezeu, pe ce pozitii se plaseaza in ordine confesionala. Imaginea despre Dumnezeu este la Descartes abstracta si supra-confesionala fiind elaborata (constient?) in raspar cu disputele teologico-filosofice care au sustinut ideatic razboiul de 30 de ani.

Revenind, in ciuda faptului ca impartasesc aceleasi convingeri privind natura si destinatia sufletului, consecintele extrase de catre cei doi ganditori sunt sensibil diferite, dar, in mod paradoxal, la fel de intemeiate si egal indreptatite. Consecintele in cauza, in ciuda contrarietatii lor, pot fi extrase valid din aceeasi traditie supusa interpretarii, pentru simplul motiv ca aceasta le contine pe ambele precum o mama care da nastere la doi gemeni. Asadar si Descartes si Cantemir sustin ca sufletul este total diferit de corp sau de trup (in conditiile in care se ating reciproc precum doua mingi) si ca in el este data esenta umana. Filosoful (Descartes) face din aceasta distinctie un principiu metodologic de cercetare a adevarului (in stiinte), transpus in reguli cognitive intemeiate, la randul lor, pe supozitia existentei entitatii res cogitans. In schimb, inteleptul (Cantemir) intemeiaza pe distinctia amintita “reguli” etice de cautare si cultivare a virtutilor. Prin urmare, nu valoarea alethica este vizata de intelept, nu Adevarul, ci valoarea morala, Binele. Pentru intelept judecata este dreapta si buna pentru ca “foloseste o buna judecata in purtarea sa” (Ibidem, p.60), situandu-se cu aceasta in sistemul Binelui, in vreme ce pentru filosof judecata este o forma logica, o propozitie ce poate fi adevarata sau falsa.

Asadar, ca nume al lui Dumnezeu, Binele pentru intelept are o valoare ontologica si, prin urmare, cunoasterea lui se realizeaza pe cele doua cai. Pe calea apofatica, (prin contemplatie directa, asceza si rugaciune), respectiv prin intermediul caii catafatice de cunoastere. Ca “pastor mirean” inteleptul isi exerseaza facultatile cognitive, in principal, prin raportare la calea catafatica, pentru ca ea este cea care indica modul in care lucrarea lui Dumnezeu se manifesta in raport cu realitatile create. Asumptiile metafizicii crestin-ortodoxe ies, asadar, in prim plan. Conchidem, deci, ca inteleptul rasaritean nu este interesat de cercetarea ratiunii in intrebuintarea ei practica precum Imm.Kant, (cercetare condusa tot de idealuri cognitiviste) ci de  intrebuintarea dreapta a ei. Inteleptul, in sugestia lui Cantemir, este un o r t o l o g, un pazitor al ratiunii drepte (recta ratio ; dreapta socotiala cum o numeste el), care trebuie sa urmeze in intreprinderile sale intelectuale urmatoarea regula: “iar daca vrei sa stii si sa intelegi dreapta socoteala si buna chiverniseala, aceasta este: cel ce va fugi de tine (de lume n.n.) si se va feri de toate bunatatile tale si care il va cauta cu tot sufletul si cu inimaintreaga pe Dumnezeu, acela nu va fi lipsit de nici un bine.”(D. Cantemir, Op. cit., p.68). Idealul pentru intelept este de natura morala si spirituala si consta in dobandirea statutului de om drept. “Dreptul nu va muri in veac pentru ca el umbla potrivit sfintelor porunci ale lui Dumnezeu” (D. Cantemir, Op. cit., 220). (Precizam ca termenul de ortologie a fost creat in filosofia romaneasca de catre Camil Petrescu, fiind inteles dintr-o perspectiva fenomenologica. A se vedea, Camil Petrescu, Doctrina Substantei, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1998, Vol.I, Cap. Ortologia I si II. pp. 310- 357). Revenind, inteleptul este in cautarea unui  ideal de umanitate ce coincide cu “zidirea in duh” a omului drept, si nicidecum el nu are a se interesa de idealurile cognitiviste ale filosofului apusean. Am putea spune in acest orizont interpretativ, ca intreaga cultura rasariteana de rit crestin-ortodox se intemeiaza si se hraneste la nivelul gandirii speculative, din  aceasta paradigma ortologica.

In rezumat, la inceputul erei moderne paradigma de gandire speculativa a Occidentului este preponderent cognitivista in timp ce paradigma de gandire  speculativa a Rasaritului este ortologica. Si faptul ca atare isi afla originea la randul sau, in traditiile diferite de gandire speculativa din care purced, traditii care isi pastreaza identitatile paralele de universuri simbolice distincte, prin permanente rescrieri si ordonari in raport de nevoile intelectuale ale unui timp istoric sau ale altuia. Putem conchide asadar, ca  Divanul… lui D. Cantemir, dincolo de semnificatiile mai generale, proiecteaza harta  unui sens original al intelepciunii si credem ca nu am gresi daca am considera aceasta lucrare ca fiind Manualul de intelepciune al culturii vechi romanesti.

Conf. univ.dr. Constantin Aslam

Sursa: CrestinOrtodox - http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/filosofia-moderna/dimitrie-cantemir-proiectul-constructiei-launtrice-omului-71694.html

Trăia odată, la marginea unei păduri, un tăietor de lemne. Era un om de bună credinţă, care trăia singur de când îi murise nevasta, căci nu mai avea pe nimeni în această lume. Şi aşa îşi trăia viaţa în căsuţa lui de lemn, situată în luminişul unei păduri. Se bucura însă de prietenia animalelor, care se obişnuiseră cu el şi îl iubeau, pentru că le hrănea şi îi simţeau sufletul, plin de blândeţe şi bunătate.

Pădurea îl iubea şi ea la rându-i şi îl proteja, pentru că nu era un tăietor de lemne nemilos, care ar fi tăiat copacii cei mai tineri şi mai verzi, ci tăia doar vreascurile uscate şi copacii care, din pricina batrâneţii, ori a furtunilor, sau a animalelor, nu mai aveau viaţă într-înşii. În acest fel, pădurea era curăţată, rămânând loc pentru puieţi să crească şi să se dezvolte, luând locul copacilor uscaţi. Iar omul nostru, cu aceste lemne uscate se încălzea iarna, ori îşi făcea foc pentru a-şi găti hrana zilnică, ba mai şi schimba jos, în sat, dintre ele, pe câte ceva de-ale gurii, alimente pe care pădurea nu i le putea oferi.

Şi uite-aşa îşi ducea omul nostru zilele, în armonie cu natura ce îl înconjura. Şi toate zilele păreau la fel, doar culoarea schimbătoare a cerului şi a ierbii păreau a-i aminti că timpul trece, trece şi clipele odată trecute nu vor mai reveni nicicând. Într-una dintre aceste zile, după ce-şi făcu rugăciunea de dimineaţă, se porni tăietorul de lemne în pădure, să culeagă mure şi miere de albine sălbatice, ca mai apoi să coboare în sat, la târg şi să le schimbe pe ulei, făină şi legume. Şi aşa, ajungând el în dreptul unui rug plin cu mure negre şi frumoase, începu să le culeagă cu grijă şi cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu, pentru purtarea Lui de grijă şi faţă de rugul plin de mure, care împlinea porunca Domnului, rodind la vreme cuvenită. Se gândi apoi la iubita lui soţie, de care îi era nespus de dor şi mai cu seamă acum, când se afla la cules de mure, căci ea, când era în viaţă, făcea cele mai bune plăcinte cu mure pe care le gustase el vreodată, ba mai mult, erau recunoscute ca atare şi de către ceilalţi săteni, care le gustaseră. Cel mai tare îl durea pe bietul om că soţia lui murise înainte de a-i dărui un copil, care să-i mai fi luminat zilele şi căruia să-i împărtăşească din tainele pădurii.

În timp ce cugeta omul nostru la aceste lucruri, auzi un geamăt de durere, ce provenea parcă chiar din inima rugului bogat în fructe negre. Se opri din cules şi ascultă cu mai mare băgare de seamă. Geamătul se mai auzi o dată, prelung şi dureros, înfiorând văzduhul. Apoi un foşnet nervos îl sperie pe culegătorul de mure şi întreg rugul se cutremură, mişcându-şi toate frunzele. „Ce să fie?” – se întrebă omul nostru şi se pregăti să plece, gândindu-se că ceva fiară sălbatică avea să iasă în orice clipă din desiş. Dar, chiar în ultima clipă, înainte de a-şi întoarce spatele, zări ceva ce semăna cu un corn de cerb. Atunci rămase pe loc şi, dând cu grijă la o parte câteva dintre rămurelele rugului de mur, văzu acolo capul unui cerb tânăr, care se chinuia să iasă din tufa ce-i încleştase coarnele, şi din care nu mai reuşea să scape. Căci, cu cât mai mult se zbătea bietul cerb, cu atât coarnele sale mai tare se încâlceau în închisoarea cu spini, iar pielea ce-i acoperea faţa şi gâtul mai tare se rănea, încât din unele zgârieturi se prelingeau firişoare roşii.

Când ochii mari ai cerbului se întâlniră cu cei ai omului, pentru câteva clipe animalul rămase nemişcat. Nu mai îndrăznea nici să respire. În ochii lui se citea spaima dată de gândul că acestea sunt ultimele clipe ale vieţii sale, dar şi un licăr de speranţă că poate a întâlnit totuşi un om bun, căruia i se va face milă de tinereţea lui şi îi va reda libertatea. Acum nu-i mai rămânea decât această nădejde, că omul dinaintea lui nu era un vânător nemilos, ca aceia de care mama sa îl învăţase se se ferească, ci un om cu inima de pâine, care va fi biruit de milă şi cu dragoste îl va scăpa de la moarte. Dar îndată ce gândi acestea, cerbul observă că omul începe a-şi croi drum către el, tăind din rămurelele murului care păreau a se împotrivi, agăţându-se de hainele acestuia la fiecare pas. Cerbul, uitând cele ce cugetase cu câteva clipe înainte, se lăsă iar cuprins de teamă şi mai tare se zbătu, dar în zadar. Inima îi bătea atât de tare, încât i se părea că îi va sparge pieptul, iar spinii mai tare îi intrau în piele, rănindu-l adânc. Omul nostru, văzând disperarea acestuia, încercă să-l liniştească, spunându-i cu blândeţe: „Nu te teme, căci nu-ţi fac niciun rău, voiesc doar să te eliberez de pacostea asta ce te chinuie, căci şi pe mine mă doare să văd creaţia lui Dumnezeu într-o astfel de jalnică stare”.

Dar ce să înţeleagă cerbul din ceea ce-i spunea omul nostru? Căci nu cunoştea limba oamenilor. Şi chiar dacă glasul era blând, ştia că oamenii se pot preface, arătându-se altel decât aşa cum de fapt sunt, dacă aveau un anumit interes. Nu se mai gândi cerbul că omul nu avea nevoie de glas prefăcut ca să-l ademenească dacă ar fi vrut să-l prindă, întrucât el se afla deja în capcană. Teama era prea mare şi disperarea prea adâncă. Dar, când omul a ajuns în proximitatea lui, cerbul a închis ochii şi, renunţând la luptă îşi spuse: „de acum totul s-a sfârşit”. Auzea încă rămurele trosnind şi frunze foşnind în jurul lui, dar nu mai îndrăznea să deschidă ochii. Se aştepta ca, în orice clipă, să simtă lama rece a cuţitului de vânătoare pe grumaz. Şi simţi… însă nu rece, cum se aşteptase, ci cald, ca o mână ce părea să-i mângâie blăniţa tremurândă. Vocea blândă a omului îi şoptea ceva, neinteligibil pentru el: „Stai liniştit, frumoasă creaţie a lui Dumnezeu, că ai scăpat, eşti din nou liber de acum.”

Prinzând curaj, cerbul îşi deschise ochii mari şi înlăcrimaţi parcă, în care se oglindea chipul salvatorului său, care îi zâmbea larg şi îl privea cu nesfârşită dragoste şi admiraţie. Teama îi dispăru cerbului ca prin farmec şi începu să alerge în jurul omului, cu nesfârşită bucurie şi recunoştinţă. Apoi se opri, îşi mai privi odată binefăcătorul şi, nu înainte de a face o plecăciune cu capul, în semn de mulţumire, dispăru în desişul pădurii.

Omul nostru era şi el tot zgâriat şi cu hainele rupte pe alocuri, dar inima îi exploda de bucurie, că a putut să aducă ajutor şi alinare unui suflet aflat în suferinţă.

Îşi umplu coşuleţul cu mure, apoi se porni, simţindu-şi sufletul uşor ca o pană şi împăcat, înspre târgul din sat. Ajuns acolo, dădu bineţe tuturor celor cunoscuţi şi toţi se minunau văzându-i zâmbetul întipărit pe faţă şi bucuria pe care o dădea parcă şi celor ce-l priveau. După ce dădu toate murele în schimbul altor alimente, omul nostru se porni spre casă, dar nu înainte de a trece şi pe la bisericuţa din sat. Vroia să-i dea bineţe preotului pentru care avea un nesfârşit respect şi pentru a-I da slavă lui Dumnezeu pentru grija pe care o are faţă de el, dăruindu-i hrană în toate zilele, precum şi pentru grija arătată tuturor fiinţelor create de El, trimiţându-le ajutor în neputinţe. Se gândea desigur cu bucurie la întâmplarea cu cerbul, petrecută în dimineaţa acelei zile, când Dumnezeu a scos prin mâna sa, un biet animal din ananghie. Şi asta nu pentru că nu ar fi putut Dumnezeu singur să-l scape pe animal, ci pentru că vrea ca noi, ajutându-ne unii pe alţii, trăind în armonie şi dragoste alături de ceilalţi oameni şi de toate făpturile Sale, să ajungem cu adevărat la asemănarea cu El. Gândind astfel, personajul nostru nici nu observă paşii preotului, care se apropiau sfios de el, pentru a nu-i deranja rugăciunea. Abia când acesta se afla suficient de aproape de el, tresări:

- Sărut dreapta, părinte!

- Dumnezeu să te binecuvinteze, fiule! Mare îmi este bucuria să te văd azi în casa Domnului, aşa cum nădăjduiam că va fi. Căci mi-a dat Dumnezeu înştiinţare că tu eşti omul pe care îl caut. Ia, hai să ne aşezăm niţel, să-ţi spun despre ce vorbesc.

Pe măsură ce vorbeau, chipul tăietorului de lemne se lumina tot mai tare. Inima începu să-i bată şi fericirea lui era atât de mare, încât nu ştia cum să le mulţumească părintelui şi lui Dumnezeu deopotrivă. Ieşi din biserică aproape zburând. În mâna stângă ţinea coşuleţul în care fuseseră până dăunăzi mure, iar acum erau o pâine mare, ouă proaspete şi caş, iar în mâna dreaptă ţinea ceva nepreţuit: mânuţa unui băieţel de cinci anişori, ai căror părinţi muriseră de puţină vreme. Rămânând singur pe lume, preotul satului l-a rânduit în grija tăietorului de lemne, pe care îl ştia om bun, cu frică de Dumnezeu şi cu mare nevoie de a avea lângă el mângâierea unui suflet omenesc.

Îndreptându-se spre noua lui casă, copilaşul zări câteva mure pe marginea drumului. Privi atunci cu ochi mari şi umezi către binefăcătorul său şi-i spuse entuziasmat: „am avut un vis în care se făcea că eram un cerb tânăr, cu coarnele prinse într-un rug de mure, iar un om bun, ca tine, m-a eliberat.”

Tăietorul de lemne, impresionat, zâmbi fericit. Şi inima îi zâmbea. Ştia că niciun bine făcut cu inimă deschisă nu rămâne nerăsplătit. Dumnezeu nu rămâne niciodată dator.

Articol de: Danina

Sursa: OrtodoxiaTinerilor - http://ortodoxiatinerilor.ro/special/19620-omul-fara-vise

“Ca să știi cine te conduce, uită-te pe cine nu ai voie să critici” – Voltaire

14 iulie 2013: Președintele Franței este huiduit în timpul paradei de Ziua Națională de către un grup de infractori periculoși – familii cu copii, veniți să protesteze contra legii care permite „căsătoria” și filiația pentru cuplurile de același sex.

Poliția reacționează vigilent și le confiscă fasciștilor armele: steaguri cu logo-ul „La Manif pour Tous”, reprezentând o familie cu doi copii. Pentru asemenea imagine (marcă înregistrată!) afișată în public riști amendă în „patria drepturilor omului”…

O polițistă vigilentă percheziționează chiar căruciorul unui copil!

Malediction! Un steag a fost găsit sub fundul prichindelului!

Paris (France)14/07/2013, François Hollande hué… de ltlnews

Sursa: CulturaVietii

Te-ar mai putea interesa si : 

Abuz revoltător împotriva unui copil ! Două lesbiene își transformă fiul adoptiv de la vârsta de 8 ani – în fată

http://bindiribli.ro/2013/07/15/abuz-revoltator-impotriva-unui-copil-doua-lesbiene-isi-transforma-fiul-adoptiv-de-la-varsta-de-8-ani-in-fata/

Dezbatere SEXUL vs BARZA – Propaganda Gay Deconspirata

http://bindiribli.ro/2013/04/25/protest-sexul-vs-barza-propaganda-gay-deconspirata/

Dictatura minorităților: Un primar francez riscă 5 ani de închisoare pentru că refuză să oficieze „căsătorii gay”

http://bindiribli.ro/2013/07/21/dictatura-minoritatilor-un-primar-francez-risca-5-ani-de-inchisoare-pentru-ca-refuza-sa-oficieze-casatorii-gay/

De ce sunt homofob

http://bindiribli.ro/2013/07/19/de-ce-sunt-homofob/

Imaginează-ţi că ai o antenă mică pe acoperişul casei tale şi un aparat pe undeva prin casă care produce energie electrică în cantitatea dorită, fără costuri, în mod ecologic, care nu face niciun fel de zgomot şi care nu se uzează aproape niciodată. Cu acest dispozitiv îţi poţi încălzi şi ilumina casa, îţi poţi pune în funcţiune toate aparatele electrice din casă şi bineînţeles îţi poţi încărca maşina electrică, telefonul celular etc. Aşadar nu mai ai nevoie să plăteşti factura la încălzire, nici cea la curent electric şi nici nu mai este necesar să cumperi benzină.

Rezultatul: bugetul tău familiar creşte, puterea ta de cumpărare creşte, dar cel mai mare avantaj de pe urma acestei tehnologii este libertatea. Eşti liber pentru că lanţurile care te leagă de concernele mafiei globale, şi anume dependenţa de energie, căldură şi benzină, vor fi dintr-o lovitură distruse o dată pentru totdeauna. În acelaşi timp puterea acestei mafii, care coordonează în interesele ei procesele politice, economice şi sociale, scade în mod dramatic, proces ce poate duce la democratizarea adevărată a lumii.

O astfel de tehnologie, care să producă energie la costuri aproape de zero şi să aibă calităţile enunţate mai sus, pare mai degrabă o chestiune de domeniul ştiinţifico-fantasticului. Ei bine, această tehnologie nu numai că poate exista, ci ea există cu adevărat chiar în acest moment. Mai mult decât atât, tehnologia despre care vorbim a fost descoperită şi prezentată încă din anul 1931 de câtre genialul inventator Nikola Tesla. Tesla a construit un „convertor gravitaţional de energie” cu care a pus în mişcare un automobil de marcă Pierce Arrow.

Ceea ce se găseşte în cantitate mare, este peste tot şi stă la dispoziţia oricui, precum aerul, nu se poate vinde pe bani mulţi, nu se poate monopoliza, din acesta nu se poate scoate profite uriaşe. În consecinţă, tehnologia ce produce energie liberă neconvenţională(TELN = Tehnologia Energiei Libere Neconveţionale) nu este în folosul caracatiţei mondiale ce parazitează şi domină lumea. Există indicii, eu le-aş numi chiar dovezi, precum că TELN a fost preluată şi dezvoltată în secret pentru a fi folosită numai de aşa-numita elită mondială.

În pădurea Hoia-Baciu din România, în deşertul Mojave şi golful Breeze din SUA, în Spezia-Arenzano din Italia, în valea Hessdalen din Norvegia, în Belo Horizonte din Brazilia şi pe muntele Kailasa din Tibet se petrec fenomene inexplicabile. În aceste zone apar OZN-uri metalice, sfere luminoase, forme geometrice zburătoare, lumini diurne şi nocturne colorate, forme cu aspect nebulos, aeroforme geometrice sau cu aparenţă stranie, bioforme complete sau parţiale, materializări, dematerializări şi forme bioplasmtice. Există ipoteze ce susţin că aceste fenomene ar avea origini extraterestre. Nu cumva ele au totuşi o cauză perfect pământeană?

TELN a evoluat mult între timp, chiar dacă aceasta s-a făcut în laboratoare ascunse vederii publicului. Există oameni de ştiinţă de mare notorietate care afirmă cu dovezi credibile că se poate extrage energie din spaţiul cosmic, din câmpul gravitaţional, prin fuziunea la rece, prin implozie şi magnetism. Cine stăpâneşte această tehnologie, acela are la dispoziţie energie în cantitate aproape infinită şi poate, spre exemplu, chiar să teleporteze obiecte şi fiinţe materiale.

Acele bioforme, unele complete altele incomplete, pot fi încercări reuşite sau mai puţin reuşite de teleportare. Sferele luminoase pot fi nişte corpuri energetice. Faptul că în pădurea Hoia-Baciu copacii cresc răsuciţi pe verticală poate fi rezultatul unor vârtejuri de energie ce se mişcă în acel spaţiu. OZN-urile pot fi nişte teste aeronautice care întrebuinţează energia liberă. În acest fel putem de fapt explica toate aceste fenomene stranii.

Cuprins:

1. Definiţie şi explicaţii

2. Status quo

3. Dezavantajele tehnologiilor prezente

4. Consumul de energie la nivel mondial

5. Avantaje TELN

6. Tehnologiile Energiei Libere Neconvenţionale(TELN)
6.1. Fuziunea la rece
6.2. Electrogravitaţie
6.3. Energia punctului zero

7. Cercetători
7.1. Nicolae Tesla
7.2. Florian Raul Popescu
7.3. Claus Wilhelm Turtur

8. Ce şi cine împiedică introducerea energiei libere

9. Cum ar putea arăta lumea cu energie liberă

1. Definiţie şi explicaţii

Ce este energia liberă?

În primul rând trebuie precizat faptul că nu este vorba despre energia liberă de tip Helmholtz care este de fapt o funcţie de stare a unui sistem termodinamic. În această carte este vorba de o altă formă de energie. Pentru a nu se confunda cu energia liberă din termodinamică voi defini mai întâi noţiunea de energie liberă ce va fi tratată aici.

Explicată într-un mod simplu, energia liberă este energia care se poate obţine din mediul înconjurător, în cantitatea dorită, fără costuri prea mari, în mod ecologic. Sursele de energie liberă pot fi împărţite în două categorii: surse convenţionale şi surse non-convenţionale. Energia liberă ce se obţine cu ajutorul tehnologiilor convenţionale, numite şi tehnologii ale energiilor regenerabile, poate fi spre exemplu de natură solară sau eoliană. Energia liberă neconvenţională se obţine, spre exemplu, cu următoarele tehnologii: fuziunea la rece şi electrogravitaţie.

Energia liberă regenerabilă

.Energia solară
.Energia eoliană
.Energia hidraulică
.Energia mareelor
.Energia potenţială osmotică
.Energia geotermică
.Energia din biomasă

Tehnologiile Energiei Libere Neconvenţionale(TELN)

.Fuziunea la rece
.Eletrogravitaţie
.Forţe centrifugale
.Electroliză
.Implozie
.Magnetism
.Energia punctului zero

În general, energiile regenerabile şi tehnologiile de obţinere ale acestora sunt destul de bine cunoscute. Dintre acestea voi prezenta numai o singură metodă de obţinere a energiei, cu ajutorul unui reactor biologic. În mod primordial însă, în această carte este vorba despre TELN.

TELN sunt tehnologii ecologice ce necesită numai costuri extrem de mici de întreţinere, chiar aproape de zero. Energia Liberă Neconvenţională(ELN) există peste tot, într-o cantitate nelimitată. Nu vreau să ne ascundem după deget, de aceea trebuie să îţi spun că aceste tehnologii implică probleme de înţelegere în special pentru două categorii de oameni: pentru cei ce nu sunt bine informaţi şi pentru cei ce gândesc că ştiinţa actuală este deţinătoarea adevărului absolut. Dar să o luăm cu începutul.

Unii pun problema aşa: „păi…cum să obţii energie din nimic? Ştim că pentru a obţine energie este nevoie de cărbuni, de gaz, de petrol, de vânt sau de soare. Dar aşa din nimic? Nu, nu se poate.”

Pentru a înţelege acest lucru trebuie să cunoaştem foarte bine cum au evoluat tehnologiile de obţinere a energiei. Voi lua ca exemplu modul de funcţionare a unei locomotive şi a unui panou fotovoltaic solar.

Imaginează-ţi o locomotivă cu aburi. Prima întrebare este: care este principiul de funcţionare a unei locomotive cu abur?

Principiul de funcţionare a unei locomotive cu abur se bazează pe un cazan cu apă care este încălzit prin arderea unui combustibil fosil. Să presupunem că locomotiva noastră foloseşte cărbunele pentru încălzirea cazanului. Prin încălzirea apei se produce vapori de apă care sunt colectaţi sub presiune şi sunt dirijaţi spre piston. Presiunea exercitată de vapori pe suprafaţa pistonului determină mişcarea bielei ce leagă pistonul de roată. În acest mod, mişcarea liniară a pistonului se transformă în mişcare circulară a roţii, deci locomotiva este pusă în mişcare.

Imaginează-ţi că această locomotivă trece printr-o pădure. În această pădure trăiesc oameni care se află într-o stare de primitivism şi nu ştiu nimic despre modul de funcţionare a unei astfel de locomotive. Aici se pune următoarea întrebare: ce vor gândi aceşti oameni despre modul de funcţionare a locomotivei?
Ei vor crede că energia cu care se mişcă locomotiva se obţine din nimic, deoarece ei nu cunosc mecanismul de funcţionare. Ei nu ştiu că prin arderea cărbunelui se produce energie, ei nu ştiu faptul că această energie produce aburi care la rândul lor pun în mişcare locomotiva.

Acum să aprofundăm un alt exemplu, de data aceasta să analizăm o tehnologie mai modernă şi anume tehnologia de obţinerea a energiei cu ajutorul panourilor fotovoltaice. Prima întrebare este: care este principiul de funcţionare al acestei tehnologii de producere a energiei solare?

Principiul acestei tehnologii este relativ simplu. Lumina soarelui este absorbită de celule fotovoltaice solare care convertesc aceasta în electricitate. Imaginează-ţi şi de data asta că există cineva care nu cunoaşte deloc acest principiu. Această persoană nu vede decât panoul solar şi becul care se aprinde. Care va fi impresia acestei persoane în legătură cu modul de funcţionare a becului? Desigur că persoana va gândi că becul se alimentează cu o energie care apare din nimic. Acestei persoane nu îi va trece deloc prin minte faptul că soarele este cel ce furnizează energia necesară aprinderii becului.

Observăm că în cazul locomotivei s-a folosit cărbunele, deci un material solid, pentru producerea de energie. În cazul becului s-a folosit lumina solară, deci o sursă mult mai subtilă decât cărbunele. Ei bine, în cazul TELN sursa de energie este mult mai subtilă chiar decât lumina soarelui. Aşa se face că oamenii au impresia că energia liberă apare din „nimic”, deoarece sursa care produce ELN nu poate fi pusă încă în evidenţă. Nikola Tesla spunea că această energie ar fi o energie cosmică şi că ea se găseşte peste tot.

În concluzie energia liberă ce se obţine în mod neconvenţional nu vine din nimic, aşa cum se obişnuieşte să se înţeleagă, ci dintr-o sursă ce nu poate încă să fie pusă în evidenţă. Aşa cum oamenii primitivi nu au putut recunoaşte sursa de energie a locomotivei, aşa cum un necunoscător nu poată să realizeze că lumina solară poate fi transformată în electricitate, aşa se întâmplă că sursa ELN nu se poate pune în evidenţă prin mijloacele tehnice existente. Asta însă nu înseamnă deloc că această energie nu ar exista. Dimpotrivă, multe experimente afirmă din plin existenţa acestei energii.

Un alt argument împotriva ELN este acela care spune că oamenii de ştiinţă nu acceptă ideea unui aparat care ar produce energie din „nimic”. În primul rând trebuie să ştim că toate teoriile ştiinţifice sunt incomplete sau chiar greşite. Pe acest subiect se poate scrie cărţi întregi de mii şi mii de pagini care dovedesc acest lucru. Eu însă îţi ofer un singur exemplu şi anume acela a lui Traian Vuia.

Traian Vuia (n. 17 august 1872 – d. 3 septembrie 1950) a fost un inventator român şi pionier al aviaţiei mondiale.

Pe data de 6 mai 1901, Traian Vuia îşi ia doctoratul în Ştiinţe Juridice cu teza: “Militarism şi industrialism, regimul de Status şi contractus”. După terminarea facultăţii Traian Vuia începe să-şi construiască primul aparat de zbor, pe care el îl denumeşte aeroplan-automobil. Pentru a-şi promova proiectul său, Traian Vuia îl trimite la Academia de Ştiinţe de la Paris pe data de 16 februarie 1903. Academia îi respinge proiectul cu motivaţia că ar fi prea utopic, cu mențiunea că:

„Problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis.”
Pe data de 18 martie 1906 el a realizat primul zbor autopropulsat, adică fără catapulte sau alte mijloace exterioare, cu un aparat mai greu decât aerul. În continuare va mai breveta şi construi diferite invenţii, spre exemplu un generator de abur în 1925, sau două elicoptere între 1918 şi 1922. La 3 septembrie 1950 se stinge din viaţă la Bucureşti. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, pe 27 mai 1946. Este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Ce învăţăm din acest exemplu?

Oamenii de ştiinţă din acel timp erau de părere că un obiect mai greu decât aerul nu poate zbura. Păsările sunt mai grele decât aerul şi totuşi zboară. Nici măcar acest lucru, atât de firesc şi natural, nu a putut fi luat în calcul de oamenii de ştiinţă de atunci. Exemplu lui Traian Vuia, deci a unui om ce nu s-a lăsat impresionat de persoanele cu titluri de profesori şi doctori în ştiinţe, nu este o excepţie. Dacă citim istoria invenţiilor vom observa că acest caz este de fapt mai mult o regulă decât o excepţie.

2. Status quo

În acest capitol îţi prezint tehnologiile prezente de obţinere a energiei, dezavantajele lor, creşterea continuă de energie la nivel global şi avantajele TELN.

În prezent există următoarele surse de energie:

Combustibili fosili
.cărbunele
.petrolul
.gazele naturale
.hidrat de metan

Energia nucleară

Incineratoare de gunoi

Energiile regenerabile
.energia solară(fotovoltaică şi termică)
.energia hidroelectrică
.energia mareelor
.energia geotermală
.energia eoliană
.energia curenţilor marini
.energia valurilor
.energie osmotică
.energie din biomasă

3. Dezavantajele tehnologiilor prezente

Combustibili fosili

.cărbunii, petrolul, gazele naturale sunt resurse limitate
.teritorii întregi sunt ruinate datorită extracţiei de cărbuni, petrol şi gaze naturale
.populaţia trebuie să părăsească regiunile de exploatare
.straturile de pământ pot să se scufunde
.randamentul unei centrale pe cărbune este de numai 31%; cea mai mare parte din energia câştigată încălzeşte apa de răcire care trebuie răcită din nou în turnul de răcire
.centralele pe cărbune produc până la 1,3 kg de CO2 pe oră, CO2 duce la încălzirea climei. Pentru producerea unui singur kw, ele elimină 950/1.150 g CO2(cărbune/cărbune brun)
.cărbunii conţin substanţe radioactive precum uran şi radiu
.cărbunele are o densitate mică şi este poros, deci pentru a obţine curent electric trebuie ars mult cărbune
.cantitatea de petrol extrasă este controlată de câteva ţări producătoare de petrol care astfel pot influenţa politica şi economia
.transportul petrolului din ţările producătoare către ţările importatoare poate produce catastrofe ecologice
.gazul metan este exploziv
.extragerea gazului de şist este foarte riscantă pentru mediul ambiant(infestează pânza freatică cu substanţe toxice)
.extragerea gazului de şist foloseşte foarte multă apă
.arderea hidratului de metan produce bioxid de carbon care duce la încălzirea climei

Energia nucleară

.problema reziduurilor nucleare nu este rezolvată. Reziduurile nucleare sunt foarte toxice şi dezafectarea definitivă a lor durează multe sute de ani. În acest timp ele trebuie întreţinute. În plus există pericolul scurgerilor la reactoare.

.costuri foarte ridicate cu tehnologia

.accidentele nucleare nu pot fi excluse. Nu există siguranţă 100%. Urmările accidentelor nucleare sunt devastatoare pentru oameni şi pentru natură. Cu cât mai multe centrale atomoelectrice cu atât riscurile de apariţie a accidentelor este mai mare. (din 1940 până în 2010 s-au înregistrat 34 accidente de cel puţin gradul 4 pe scala INES)

.centralele nucleare şi reziduurile radioactive pot fi ţinta atacurilor teroriste. Nici cea mai bună centrală nucleară din lume nu poate rezista unui atac terorist precum acela din 9/11. Un asemenea atac asupra unei centrale nucleare ar avea urmări catastrofale.

.reziduurile radioactive pot fi folosite pentru construirea de bombe atomice.

.centralele atomice folosesc uranul ca sursă de energie. Uranul este o resursă deficitară. Cantitatea de uran actuală poate să mai ajungă doar pentru încă 30-60 de ani.

.radioactivitatea produce cancer chiar şi în cantităţi foarte mici. Locuitorii din aproprierea centralelor atomoelectrice sunt afectaţi de radiaţii. Ei sunt practic condamnaţi la moarte.

Incineratoare de gunoi

.la arderea gunoiului ia naştere multe substanţe foarte toxice precum: dioxine, furan, metale grele(mercur, etc.)

Energiile regenerabile

.confecţionarea modulelor solare şi a colectoarelor este constisitoare
.în cazul în care nu este soare nu se poate obţine energie
.la confecţionarea modulelor solare se folosesc substanţe toxice

.costurile construirii unei instalaţii de obţinere de energie din maree sunt foarte mari. Ele sunt amortizate în abia în 5-10 ani. Barajul unei astfel de instalaţii este înalt de 10 m şi poate cauza cutremure de pământ sau alunecări de teren. Turbinele trebuiesc întreţinute şi schimbate din timp în timp datorită nisipului şi sării ce intră în ele. Peştii migratori nu mai pot circula şi trebuiesc crescuţi în mod artificial.

.în cazul construcţiei de centrale hidroelectrice este necesară strămutarea populaţiei şi exproprierea cetăţenilor din vecinătatea în care se constuieşte. În plus au schimbări ecologice foarte mari datorită reducerii cantităţii de apă ce mai rămâne pentru natură.

.energia geotermală necesită şi ea lucrări costisitoare. Ea nu se poate obţine oriunde. Pompele de căldură trebuie alimentate cu energie. Există pericolul ca lucrările să provoace cutremure.

.centralele eoliene pot funcţiona numai dacă bate vântul. În plus ele influenţează în mod negativ peisajul şi fac zgomot. Păsările pot fi lovite de palele acestor centrale. Pentru construirea lor sunt necesare investiţii foarte mari.

.centralele energetice ce folosesc curenţii marimi sunt foarte costisitoare. Energia câştigată din valuri este instabilă. Turbinele acestor centrale produc zgomot şi sunt greu de construit datorită faptului că ele necesită modalităţi noi de construcţie care să reziste la mişcările oscilatoare ale valurilor şi ale curenţilor de aer.

.centralele producătoare de energie osmotică sunt mari cât o fabrică şi au instalaţii subterane. Tehnologia membranelor este încă în stare incipientă. Membranele sunt sensibile la alge şi sedimentare. Aceste centrale se pot construi numai acolo unde apa sărată întâlneşte apa dulce. În plus diferenţa de concentraţie a acestora trebuie să fie îndestulătoare.

.în cazul reactoarelor pe bază de biomasă, cantitatea de biomasă este limitată deoarece suprafaţa de cultivare este limitată. Bilanţul bioxidului de carbon este negativ în comparaţie cu celelalte energii regenerabile. Cultivarea plantelor pentru a obţine energie stă în contradicţie cu producţia de alimente.

4. Consumul de energie la nivel mondial

Consumul de energie la nivel mondial este cantitatea de energie consumată pe an, de către toate statele lumii. În 2010 s-au consumat 505 EJ. 1 EJ = 10^18 Joule.

Necesarul mondial de energie creşte foarte repede, în mod primordial datorită creşterii nivelului de viaţă în ţările emergente precum China şi India. Din cauze tehnologice şi economice, 85% din energia globală este obţinută din combustibilii fosili. Arderea combustibilor fosili produce cantităţi enorme de bioxid de carbon care duc la încălzirea globală.

Energia nucleară a arătat în numeroase rânduri, ultima oară prin explozia de la Fukushima, că nu poate fi o energie a viitorului. Energiile regenerative au şi ele dezavantajele lor, iar întrebarea dacă ele pot acoperi cererea globală de energie rămâne deocamdată nerezolvată.

5. Avantaje TELN

Energia liberă neconvenţională are următoarele avantaje:

.este practic nelimitată
.este gratuită
.stă peste tot la dispoziţia fiecăruia
.se poate folosi decentralizat
.producerea şi folosirea ei este ecologică
.generatorul de energie liberă se poate construi la preţuri convenabile
.generatorul nu depinde de mediu înconjurător şi deci se poate folosi atât în zonele reci cât şi în cele fierbinţi ale globului
.producerea de energie liberă nu are nevoie de instalaţii şi nici de cablu
.are un grad de eficienţă de cel puţin 100%
.producerea şi folosirea ei nu este periculoasă

6. Tehnologiile Energiei Libere Neconvenţionale(TELN)

Tehnologiile ce produc energii libere non-convenţionale sunt:

.Fuziune la rece
.Electrogravitaţie
.Energia punctului zero
.Unde scalare
.Forţe centrifugale
.Electroliză
.Implozie
.Magnetism

6.1. Fuziunea la rece

Fuziunea la rece este un tip de reacţie nucleară care are loc la temperatura camerei, fuziunea la cald petrecâdu-se la temperaturi de milioane de grade. Fuziunea la rece produce energie fără ca să fie nevoie de plasmă de temperatură şi densitate mare. Pentru fuziunea la rece se foloseşte sinonimul LENR(low energy nuclear reaction), deci reacţie nucleară de energie joasă.

Ideea de fuziune la temperaturi joase a existat pentru prima dată în anii 1940 în Uniunea Sovietică. Se vorbea despre fuziunea catalizată de miuoni. Noţiunea de fuziune la rece s-a născut în anul 1989 atunci când chimiştii Stanley Pons şi Martin Fleischmann au prezentat un experiment denumit în engleză „cold fusion”.

La începutul lui 2011 inginerul italian Andrea Rossi împreună cu colegul său, fizicianul Sergio Focardi, pretind că au reuşit obţinerea de cupru prin topirea nichelului şi hidrogenului la care are loc o reacţie exotermică pe timp îndelungat. Această reacţie are loc într-un recipient denumit „E-Cat”(catalizator de energie). În data de 20 mai 2013 se publică un studiu cu titlul „Indicii unei producţii de căldură într-o unitate reactoare” elaborat de oameni de ştiinţă suedezi şi italieni. În acest studiu se certifică faptul că reactorul E-Cat HT2 a funcţionat în prezenţa autorilor 96 de ore între 13.12.2012 – 17.12.2012 şi încă 116 ore între 18.03.2013 – 23.03.2013. Concluzia studiului cuprinde următoarele explicaţii: „Dacă luăm în calcul volumul nucleul reactorului şi pornim numai de la cele mai conservative valori ale producţiei de energie, ajungem la o valoare de 7,93 ± 0.8 / 10^2 MJ/Liter deci la o dimensiune care este superioară oricărei alte surse de energie.”

În urma acestui proces ia naştere energie şi cupru. În media mainstream nu s-a publicat nimic despre aparatura lui Rossi şi nici despre acest studiu.

6.2. Electrogravitaţie

Efectul Biefeld-Brown a devenit sinonimul pentru electrogravitaţie. Acest efect a fost descoperit în anul 1920 de Thomas Townsend Brown, iar în 1923 el a fost examinat de profesorul de fizică a lui Brown, Dr. Paul Alfred Biefeld de la Universitatea Denison din Granville, Ohio. Efectul constă în tendinţa pe care un condensator încărcat la o tensiune înaltă(în zona kV) de a executa o mişcare în direcţia plăcii încărcate pozitiv. Succint exprimat asta înseamnă că ia naştere o forţă de împingere independentă de poziţia condensatorului, o forţă care există deja în spaţiu.

Aparatul constă dintr-un pendul de torsiune agăţat de un fir subţire. Pendulul este format din condensatori cu plăci şi o vergea de legătură. Plăcile condensatorilor sunt legaţi în cruciş astfel încât momentul de torsiune să se dubleze. Examinarea efectului se face prin inversarea polarităţii. Aparatul trebuie să fie amplasat într-un recipient închis pentru a fi protejat de curenţii de aer. Recipientul trebuie să fie amplasat într-un mediu cu temperatură cât mai constantă, ferit de radiaţii termice pentru a se feri de convecţie şi ar mai trebui să mai fie în interiorul unei cuşti Faraday, eventual în mediu vidat. Mărimea efectului este dependentă de:

.tensiunea aplicată la condensatori
.capacitatea condensatorilor
.suprafaţa plăcilor
.distanţa dintre plăci
.tipul dielectricului
.densitatea dielectricului
.condiţii diverse de mediu
.forma geometrică a condensatorului

Efectul Biefeld-Brown poate pune în mişcare un aparat de zbor de tipul unei farfurii zburătoare. Armata americana a manifestat un interes major pentru acest efect pe care l-a catalogat mai târziu ca fiind o simplă „propulsie cu curenţi de ioni”. Oficial s-a renunţat la cercetarea pe mai departe a acestei modalităţi de zbor. Există însă voci care spun că respectiva cercetare s-a făcut şi se face departe de ochii publicului, poate că în bazele secrete subterane.

6.3. Energia punctului zero

Energia punctului zero este diferenţa de energie dintre un sistem cuanto-mecanic, în starea sa fundamentală, şi minimum de energie care l-ar avea dacă sistemul este descris în mod clasic. În sistemele termodinamice, ce au schimburi de energie cu mediul, energia punctului zero este energia sistemului la temperatura de zero absolut. Energia punctului zero nu se poate măsura în mod direct, deoarece măsurătorile se bazează numai pe diferenţe de energie.

În teoria câmpurilor cuantice suma tuturor energiilor punctului zero este denumită energia vacuumului deoarece aceasta este energia unui spaţiu fără particule. Energia vacuumului poate fi dovedită în mod experimental indirect cu ajutorului efectului Casimir.

Oscilatorul cuantic armonic este un exemplul pentru energia punctului zero.

7. Cercetători

În domeniul energiei libere există foarte mulţi cercetători şi inventatori. Fondatorul TELN poate fi considerat cu siguranţă Nicolae Tesla. Puternicii planetei au sabotat întotdeauna aceşti inventatori şi invenţiile lor. Motivul: dacă ai energie nu mai ai nevoie să cumperi curent electric, căldură şi benzină de la concernele lor, deci ei pierd putere, în timp ce oamenii devin mai liberi şi mai independenţi.

Pont: Îndreaptă-ţi atenţia întotdeauna asupra persoanelor ce sunt tot timpul atacate de mass-media şi de autorităţi. Bruce Lee ne spune motivul: „Dacă eşti criticat în mod violent, atunci înseamnă că pe undeva faci ceva corect, căci numai cine are mingea este atacat.”

7.1. Nicolae Tesla

Nikola Tesla (n. 10 iulie 1856 – d. 7 ianuarie 1943) s-a născut în satul Smiljan, Croaţia. El a fost un mare savant şi inventator. De origine era istro-român din Banatul sârbesc. El a patentat 112 invenţii numai în SUA şi a primt 12 titluri de doctor de onoare din partea facultăţii tehnice din Graz şi a universităţilor din Bruenn, Bucureşti şi Paris.

Tesla a fost în SUA o adevărată stea a timpului de atunci. Problemele lui au început în 1901 când J.P. Morgan, und important om de afaceri şi producător de cabluri din cupru, îi finanţează Wardenclyffe Tower pentru a putea transmite informaţii prin cablu.

Tesla voia să dezvolte un sistem prin care să transmită informaţie şi energie gratuită pentru toată lumea fără a fi nevoie de vreun cablu. Planurile lui intră în directă coliziune cu interesele marelui bancher şi om de afaceri J.P. Morgan. Iată ce zicea J.P. Morgan:

„Eu nu pot să instalez niciun contor electric, deci nu voi finanţa aşa ceva.”

Ceea ce era pe gratis nu putea aduce profite, deci finanţatorul nu era interesat de aşa ceva. Tesla a început să fie denigrat, iar noile sale invenţii erau catalogate ca lucruri ezoterice şi deci neştiinţifice. Defăimarea lui Tesla a luat proporţii atât de gigantice încât el nici până în ziua de azi nu se regăseşte în manualele şcolare, cu toate că el este poate cel mai important savant şi inventator al tuturor timpurilor. În ciuda performanţele sale impresionante în domeniul ştiinţei şi tehnicii Tesla a murit sărac şi îndatorat.

7.2. Florian Raul Popescu

Profesorul şi inginerul român Florian Raul Popescu a înscris, pe data de 15.10.1979, o cerere de patent pentru un motor rotativ pulsatoriu şi rezonant. Acest motor se bazează pe principiul teoretic de absorbţie a energiei din mediul înconjurător şi transformării ei în energie cinetică. Deci el este un convertor termico-cinetic şi are o performanţă de peste 100%, performanţă denumită şi Over Unity. Această performanţă de peste 100% este tipică motoarelor ce utilizează energia liberă. Profesorul Popescu denumeşte sistemul său, la fel ca şi Felix Wuerth, ca fiind un „sistem deschis” care, la amplitudine mică, aboarbe energie din mediul ambiental şi deci se încălzeşte. Această energie termică este transformată în energie mecanică la amplitudine mare.

Felix Wuerth a cercetat generarea de energie din gravitaţie, forţa centrifugă şi inerţia masei. Sistemele dezvoltate de el, sisteme bazate pe momentul inerţial, ar fi trebuit să folosească fenomenul de auto-accelerare ce se poate observa la cicloni, huricane şi tornade. Teoria sa spune că maşinile ce funcţionează pe aceste principii vibrează în sistemul natural(deci în sistemul deschis) şi începe să rezoneze cu gravitaţia.

7.3. Claus Wilhelm Turtur

Claus Wilhelm Turtur (n. 26 martie 1961 în Bonn) este fizician german, profesor la Universitatea Tehnică din Wolfenbuettel, autor de carte şi inventator ce militează pentru utilizarea energiei libere şi nelimitate, denumită şi „energia punctului zero”. El este cel mai mare expert în domeniul energiei spaţiale. Turtur a reuşit să dovedească, atât pe cale teoretică cât şi prin metode experimentale, că energia spaţială, denumită şi „energia punctului zero”, există şi poate fi utilizată.

Pe pagina sa de internet Turtur prezintă lucrarea sa cu titlul „Transformarea energiei cuanto-electrodinamice a oscilaţiilor punctului zero”(în germană: „Wandlung der Energie quantenelektrodynamischer Nullpunktsoszillationen”). Conform tezei lui Turtur oscilaţiile punctului zero conţin o cantitate enormă de energie care se poate folosi în interesul umanităţii.

Turtur a reuşit să genereze curent electric cu puterea de 150 NanoWatt cu ajutorul căruia se poate propulsa un rotor plutitor. El spune că:

“Mindestens 98% der (für den Rotorantrieb genutzten) Leistung kommt aus der Nullpunktsenergie des Quantenvakuums, höchstens 2% könnten vielleicht aus elektrischer Leistung kommen.”

Traducere:

„Cel puţin 98% din energie(folosită pentru propulsarea rotorului) îşi are originea în energia punctului zero al vacuumului cuantic, cel mult 2% poate fi o energie electrică.”

Pentru implementarea acestei descoperiri la scală industrială el are nevoie de timp şi bani. Cu toate dovezile de necontestat, ce arată că această energie există şi poate fi folosită, elita politicienilor şi cea a oamenilor de ştiinţă încă nu doreşte să sprijine această descoperire revoluţionară.

8. Ce şi cine împiedică introducerea energiei libere

În prezent există în lume peste 5.000 de patente înregistrate care, prin implementarea lor tehnică, pot pune în valoare energia liberă, o energie ce este gratuită, ecologică şi nelimitată. Acest număr impresionant de patente este însă numai vârful aisbergului căci numărul invenţiilor în acest domeniu este mult, mult, mult mai mare. Multe invenţii nu sunt brevetate din cauza piedicilor pe care le pun oficiile de patentare. Spre exemplu în SUA multe invenţii sunt interzise de către NSA de a fi patentate. Motivul: cică ar aduce atingere siguranţei naţionale. Pentru a nu putea fi puse în aplicare patentele sunt de obicei cumpărate de către concernele energetice care le ascund în sertarele lor, căci dacă aceste tehnologii ar apărea pe piaţă aceste structuri gigantice care vor să facă profite, profite şi iar profite ar deveni inutile.

Care sunt forţele ce se opun implementării energiei libere?

Există patru forţe extrem de influente care sunt responsabile pentru această situaţie. Este prea naiv să ne gândim că numai o „conspiraţie” ar fi responsabilă pentru asta. Soluţia „conspiraţiei” este foarte comodă deoarece ne absolvă de vina pe care o purtăm fiecare din noi. Deci încă o dată, care sunt forţele care se opun punerii în practică, la dispoziţia tuturor, a tehnologiei necesare obţinerii energiei libere?

În Statele Unite, dar şi în majoritatea ţărilor din lume, există un monopol monetar. Poţi să câştigi bani câţi vrei, dar vei fi plătit întotdeauna cu bancnotele americane ale Federal Reserve Bank Notes şi niciodată nu vei primi certificate echivalente în aur sau o altă formă de remunerare. Acest monopol monetar se află în mâinile unui număr mic de bănci private(societăţi pe acţiuni), iar aceste bănci aparţin celor mai bogate familii ale lumii. Acestea luptă pentru controlul total al rezervelor de capital ale întregii lumi, deci pentru disponibilitatea sau indisponibilitatea tuturor bunurilor şi serviciilor, este dusă practic pentru controlul asupra vieţii celorlalţi oameni.

O sursă independentă de bunăstare generală, deci un aparat care să genereze energie gratuită, care să stea la dispoziţia tuturor oamenilor ar nimici pentru totdeauna planurile de dominaţie a lumii ale acestor familii extrem de bogate. Motivul este foarte uşor de înţeles. Economia unei ţări se poate manevra foarte uşor în direcţia recesiune sau creştere economică cu ajutorul creşterii sau micşorării dobânzii. Dacă în economia naţională ar exista o sursă independentă de energie(=capital) cu care orice firmă şi orice persoană ar putea genera capital, fără ca să fii nevoit să te împrumuţi de la bancă, manipularea centrală cu ajutorul dobânzii nu ar mai fi posibilă.

TELN schimbă de fapt valoarea banilor. Cele mai bogate familii ale lumii şi creditorii nu vor să aibă concurenţă, asta este foarte simplu de înţeles. Ei vor să deţină pe mai departe monopolul generării de bani. Din punctul lor de vedere trebuie ca TELN să nu fie numai suprimate, ci interzise pentru totdeauna. Cele mai bogate familii ale lumii şi băncile centrale ce le controlează formează deci prima forţă ce împiedică punerea la dispoziţia maselor sau amânarea TELN. Ele invocă dreptul cvasi divin de a domina, de a fi lacom şi de a controla necesităţile tuturor.

Armele ce le întrebuinţează pentru a opri TELN sunt: intimidarea, refutarea, „demascarea escrocilor” cu ajutorul „experţilor” lor, cumpărarea patentelor şi ascunderea tehnologiilor, încercări de ucidere şi uciderea inventatorilor, defăimarea, incendierea premeditată şi o multitudine de premii şi pedepse pentru manipularea potenţialilor susţinători. În plus ei sprijină părerea generală precum că legile termodinamicii nu fac posibilă existenţa unui generator de energie liberă.

A doua forţă ce este răspunzătoare pentru această situaţie este cea compusă din guvernanţi. Primordial ei nu se tem de aspectul pierderii monopolului asupra generării banilor, ci de menţinerea siguranţei naţionale. Lor le e frică de oamenii. Aceia care primesc energie gratuită, deci primesc o forţă şi o independenţă aşa de mare, pot deveni periculoşi, perfizi şi mincinoşi, gândesc ei. Sarcina oricărui guvern este printre altele aceea de a asigura siguranţa naţională.

Din această cauză guvernele predau împuterniciri poliţieneşti altor autorităţi pentru a asigura legalitatea constituţională. Cei mai mulţi dintre noi respectă legile deoarece sunt de părere că respectarea lor este spre binele nostru, al tuturor. Există însă unele persoane care nu se subordonează regulilor din societate. Aceşti oameni se poziţionează în mod conştient în afara legilor şi devin în ochii autorităţilor anarhişti, criminali, elemente subversive, trădători, revoluţionari şi terorişti.

Majoritatea guvernelor au învăţat din experienţă că politica externă funcţionează cel mai bine după principiul răzbunării. Guvernele se comportă cu celelalte guverne aşa cum sunt şi ele la rândul lor tratate. Pe plan internaţional are loc tot timpul o luptă pentru poziţie şi influenţă la nivel mondial. În această luptă se impune cel mai puternic. În plan economic există regula: „Cine deţine aur, acela hotărăşte regulile!”

Aceasta este valabilă şi pentru politică, aici însă se acţionează într-o manieră mai darwinistă. Între politicieni supravieţuieşte numai cel mai puternic. Cel mai puternic partid este însă cel care stăpâneşte cel mai mizerabile viclenii şi este gata să le folosească. Printre maşinaţiunile de pe plan mondial ale politicienilor se numără: cultivarea propriei imagini, minciuni, escrocherii, spionaj, furt, uciderea politicienilor de frunte, războaie în numele altora, alianţe şi alianţe schimbătoare, contracte secrete, „ajutoare pentru străinătate” şi staţionare de trupe acolo unde este posibil.

Chiar dacă unora nu le place; aşa arată arena psihologică şi cea reală pe care guvernele lumii acţionează. De aceea TELN sunt de fapt un coşmar pentru orice guvern. Dacă TELN se vor realiza, atunci ar începe o acerbă cursă a înarmărilor. Ar trebui să ne gândim la asta. Japonia s-ar simţi ameninţată dacă China ar deţine această tehnologie. Israel s-ar nelinişti ştiind că Iran ar deţine energie gratuită şi inepuizabilă. India nu ar permite ca Pakistan să deţină tehnologii care să producă energie liberă.

Posesia de energie în cantitate inepuizabilă ar schimba echilibrul de forţe pe plan mondial. Probabil ar avea loc şi războaie pentru a împiedica adversarul să deţină bunăstare şi putere nelimitată. Fiecare ar vrea să o aibă şi simultan ar dori să-i împiedice pe ceilalţi să o posede.

De aceea guvernele lumii formează cea de-a doua forţă care are interesul ca tehnologiile de generare a energiei libere să fie împiedicate sau eventual amânate. Motivul lor este autoconservarea. Autoconservarea are loc pe trei niveluri:

.ele vor să împiedice avantajarea unui duşman din afară
.ele vor să împiedice oamenii din interior de a periclita forţele politice oficiale
.ele vor să impoziteze pe mai departe sursele de energie care le aduc venituri solide

Guvernele împiedică TELN cu ajutorul următoarelor metode:

.împiedică oferirea de patente din motive de siguranţă naţională
.şicanează susţinătorii TELN cu ajutorul mijloacelor legale şi ilegale
.investitorii sunt acuzaţi de diverse infracţiuni
.examinează penibil de exact impozitele celor ce sunt incomozi
.ameninţări
.ascultarea telefoanelor
.arestare
.incendiere
.furt
.intimidare
şi alte forme de împiedicare a construcţiei şi a desfacerii pe piaţă a aparatelor generatoare de energie liberă.

Cea de-a treia forţă care contribuie la amânarea implementării TELN este formată din inventatori ciudaţi, şarlatani şi escroci. În domeniul energiei libere există anomalii inexplicabile în care apar invenţii nesemnificative şi protectori fără scrupule. Mass-media s-a folosit de aceste două grupe pentru a distrage atenţia populaţiei de la invenţiile folositoare şi pentru a discredita inventatorii serioşi.

Cea de-a patra forţă care dejoacă intrarea pe scenă a energiei libere suntem chiar noi. Este uşor să arăţi cu degetul spre egoismul şi josnicia celorlalţi. Aceste caracteristici există însă în noi toţi.

Chiar şi noi ne credem superiori ca şi acele familii bogate ce se străduiesc să ne controleze. Chiar şi noi vrem la rândul nostru să controlăm pe alţii, pe noi înşine însă nu. Chiar şi noi am trăda dacă ne-ar oferi cineva o sumă de bani destul de mare, să zicem 2, 3 sau 10 milioane de euro. Chiar şi noi vrem să ne asigurăm supravieţuirea ca şi guvernele. Dacă, spre exemplu, ne-am confrunta cu situaţia să ne regăsim în interiorul unui teatru incendiat mulţi dintre noi am intra în panică şi am împinge pe cei slabi la o parte pentru a ne salva. Chiar şi noi, precum unii inventatori ciudaţi, urmărim de multe ori iluziile plăcute în loc să acceptăm realitatea neplăcută.

9. Cum ar putea arăta lumea cu energie liberă

Cu rachetele din ziua de azi, deci cu propulsie chimică, durata unei misiuni cu echipaj uman spre Marte şi înapoi ar dura cam 500 de zile. Dacă am folosi tehnologia electrogravitică realizată de Thomas Townsend Brown în 1960 durata unei asemenea misiuni s-ar scurta considerabil.

Thomas Townsend Brown (n. 18 martie 1905 – d. 22 octombrie 1985) a fost un fizician american care a descoperit efectul Biefeld-Brown. Acesta este un efect antigravitaţional ce se produce prin aplicarea unui curent de înaltă tensiune asupra unui condesator electric. Pe baza acestui efect se pot construi aparate de zbor cu propulsie antigravitaţională.

Şi acum închipuieşte-ţi că vom folosi principiul electrogravitaţiei pentru a zbura spre Marte. Racheta noastră este formată din 6.000 de agregate ce produce antigravitaţie. Fiecare agregat are o forţă de tracţiune de 35 Newton.

Deci racheta are următoarele caracteristici:

Forţa de tracţiune: 35 Newton pe agregat
Greutatea rachetei: 100 tone
6.000 agregate x 35 N = 210.000 Newton = 21 tone x m/s²
Acceleraţia: 0,21 g(g = 0,98 m/s²)
Consum energie: 3.000 W

Iată cu ce viteze va zbura racheta noastră:

v = 2 m/s (după 1 secundă)
v = 20 m/s (după 10 secunde)
v = 2 km/s (după 1.000 secunde = cam 20 minute)
v = 200 km/s (după 10.000 secunde = cam după 2 zile jumătate)

În acest timp, deci numai după 2 zile şi jumătate, am parcurs deja jumătatea distanţei de la pământ la Marte. Racheta trebuie deconectată pentru a frâna. Cu o asemenea rachetă durata călătoriei spre Marte este de numai 5 zile, iar costul energiei folosite pentru zborul spre Marte este de numai 21 de dolari.

În părţi însemnate ale lumii, America de Sud, Africa, Asia curentul nu există sau este aşa de scump încât oamenii nu îşi permit să-l folosească noaptea pentru a avea lumină. Cei ce nu au curent electric trebuie să facă focul cu lemne ca în evul mediu. Un generator de energie liberă ar rezolva acest aspect în mod rapid. Toţi locuitorii lumii ar beneficia de curent electric.

Unde nu există curent electric acolo nu există nici internet. Dacă milioanele de oameni ar fi legaţi la internet atunci se poate produce o revoluţie în domeniul ştiinţei, tehnicii şi culturii.

Cu ajutorul energiei libere se poate elimina chiar şi problemele de aprovizionare cu apă, căci dacă ai curent electric atunci poţi să construieşti instalaţii de desalinizare a apei de mare.

În zonele reci se pot construi sere astfel încât chiar şi eschimoşii să poată consuma legume şi fructe, astfel se cruţă viaţa a multor balene şi foci. În Africa se pot face instalaţii de climatizare, casele se pot dota cu frigidere pentru a putea păstra hrana şi medicamentele la rece. Cu ajutorul energiei libere se poate deci ca cei din Africa şi Groenlanda să aibe condiţii decente de viaţă.

În prezent există miloane de refugiaţi. Odată cu ridicarea nivelului de trai în lume, cu ajutorul energiei libere şi gratuite, ar exista mai puţini refugiaţi politici, economici şi climatici. Oamenii şi-ar permite să rămână acolo unde s-au născut, acolo unde îşi au rădăcinile.

Dotarea tuturor gospodăriilor cu un generator care produce curent electric gratuit rezolvă şi problemele transportului de marfă. Toate mijloacele de transport vor funcţiona practic fără carburant şi deci ar putea fi gratuite sau la preţuri extrem de mici. Dacă combinăm energia liberă cu noi mijloace de transport, spre exemplu cele antigravitaţionale, transportul devine mai rapid şi mult mai ieftin.

În concluzie TELN poate transforma planeta noastră în grădina Edenului.

“Free energy will promulgate a forward leap in human progress akin to the discovery of fire. It will bring the dawn of an entirely new civilization – one based on freedom and abundance.” Sterling D. Allan(februarie 2003)

Descărcaţi cartea digitală: ENERGIA LIBERĂ: Secret cosmic suprimat de elitele mondiale

Parola: tesla

Această ofertă este valabilă numai până la data de 01.01.2014!

Cuprins:

1. Despre autor pag. 3

2. Introducere pag. 5

3. Definiţie şi explicaţii pag. 7

4. Status quo pag. 13
4.1. Tehnologii actuale de obţinere a energiei 13
4.1.1. Combustibili fosili pag. 13
4.1.2. Energia nucleară pag. 13
4.1.3. Incineratoare de gunoi pag. 14
4.1.4. Energiile regenerabile pag. 14
4.3. Dezavantajele tehnologiilor prezente pag. 15
4.4. Consumul de energie la nivel mondial pag. 22
4.5. Avantaje TELN pag. 23

5. Reactor biologic pag. 24
5.1. Procesul de descompunere fierbinte pag. 25
5.2. Bioreactor – construcţie pag. 26
5.2. Bioreactor şi permacultura pag. 30

6. Tehnologiile Energiei Libere Neconvenţionale(TELN) pag. 33
6.1. Fuziunea la rece pag. 34
6.2. Electrogravitaţie pag. 35
6.3. Energia punctului zero pag. 38
6.4. Unde scalare pag. 39
6.5. Forţe centrifugale 40
6.6. Hidroliza pag. 42
6.7. Implozie pag. 45
6.8. Magnetism pag. 47

7. Cercetători pag. 48
7.1. Nicolae Tesla pag. 49
7.2. Nicolae Vasilescu Karpen pag. 51
7.3. Florian Raul Popescu pag. 53
7.4. Viktor Schauberger pag. 55
7.5. Claus Turtur pag. 57

8. Ce şi cine împiedică introducerea energiei libere pag. 59

9. Laboratoare subterane secrete pag. 65

10. Cum ar putea arăta lumea cu energie liberă pag. 69

Pentru această carte digitală donaţia este benevolă. Pentru a putea citi această carte, ai nevoie de programul gratuit Adobe Reader, care poate fi descărcat de pe site-ul Adobe.

Click aici pentru a descărca Adobe Reader.

Dacă pagina este supraaccesată se prea poate să nu o mai puteţi deschide. În acest caz vă rog să încercaţi un alt link sau să accesaţi pagina ceva mai târziu.

Articol de: Laura Pop

Sursa: EnergiaLiberaSecretCosmic - http://energia-libera-secret-cosmic.blogspot.ro/

Te-ar mai putea interesa si :

Henri Coandă : Omul ar putea calatori spre stele cu propria sa energie

http://bindiribli.ro/2013/06/20/henri-coanda-omul-ar-putea-calatori-spre-stele-cu-propria-sa-energie/

Sfincsii din Carpati – Portaluri Energetice ale Zeilor spre Universuri Paralele ?

http://bindiribli.ro/2013/06/30/sfincsii-din-carpati-portaluri-energetice-ale-zeilor-spre-universuri-paralele/

Televiziunea, otravă teribilă

http://bindiribli.ro/2013/07/23/televiziunea-otrava-teribila/

Lupta impotriva controlului total: implementarea Cipurilor RFID ale Noii Ordini Mondiale

http://bindiribli.ro/2013/07/20/lupta-impotriva-controlului-total-implementarea-cipurilor-rfid-ale-noii-ordini-mondiale/

Nicolae Teslea a fost roman – De citit : http://www.istro-romanian.net/articles/art990111.html

Nikola Tesla (1856-1943) este cunoscut drept unul dintre marii inventatori ai lumii. Inginer mecanic si electric, fizician si chiar futurolog (chiar inainte de inventarea notiunii de catre Alvin Toffler), Tesla este foarte cunoscut in intreaga lume pentru contributia sa la conceperea sistemului modern de electricitate cu curent alternativ (AC). In 1884, Tesla a emigrat in SUA unde a lucrat cu Thomas Edison pentru ca apoi sa continue pe cont propriu. Sprijinit de bancheri, el a infiintat companii si laboratoare in care a pus la punct o serie de dispozitive electrice care i-au adus faima. El si-a patentat inventiile motorului si transformatorului cu inductie AC, ceea ce a facut sa fie angajat de George Westinghouse pentru a dezvolta un sistem de alimentare electrica folosind curentul alternativ.

Tesla mai este cunoscut si pentru experientele spectaculoase cu curent electric de mare voltaj si inalta frecventa din New York si Colorado Springs care au inclus aparatura patentata de el si cercetari teoretice folosite pentru inventarea radio-comunicatiilor, a transmisiilor intercontinentale fara fir (din pacate esuate) cum a fost si proiectul Turnul Wardenclyffe. A castigat foarte multi bani de pe urma inventiilor sale, dar a si pierdut cam totul pentru experiente nereusite. Ajuns falit, locuind in camere de hotel sordide, Tesla reusea sa invite presa si prietenii pentru a-si anunta noile inventii si experiente sau pentru a face anunturi neobisnuite, motiv pentru care in cultura populara el a fost arhetipul „cercetatorului nebun”. Cand a murit in camera nr. 3327 a Hotelului New Yorker, pe 7 ianuarie 1943, reputatia sa era aproape de limita de jos. Culmea este ca dupa 1990, figura lui a devenit brusc fascinanta, lumea descoperind cu uimire un genial inventator.

Grija pentru mediu si presa libera

Cu ocazia reuniunilor pe care le organiza in hotelurile in are locuia, Nikola Tesla s-a dovedit a avea o minte ascutita si complexa, motiv pentru care a gandit si si-a facut cunoscute gandurile legate despre cum vedea el lumea la inceputul mileniul trei. Asemenea futurologilor promovati de media in anii 70, si ulteriori, ai secolului trecut (despre acestia am vorbit in numarul trecut al revistei noas-tre), care nu au atins performante notabile precum cele ale inventatorului sarbo-american, Nikola Tesla a avut capacitatea de a prevedea lucruri inaintea timpului sau. Astfel, in revista Liberty din 9 februarie 1935 a aparut un material care se pare ca a fost scris chiar de inventator, desi formal este un interviu, realizat la hotelul Governor Clinton din Manhattan de ziaristul George Viereck, prieten cu Nikola Tesla.

Acest Viereck era cunoscut in epoca pentru ca era apropiat de mari personalitati ale vremii si avea la activ interviuri cu Albert Einstein, Theodor Roosevelt si chiar cu Adolf Hitler. In articolul cu pricina, Tesla lansa teorii interesante despre stiinta si natura umanitatii, asa cum ar fi urmat sa arate in secolul al XXI-lea al mileniului trei.

Cine se gandea in deceniul al treilea al secolului al XX-lea la mediul inconjurator si mai ales la protectia acestuia. Ei bine, abia la 35 de ani de la predictia lui Tesla (mai exact in 1970) a fost creata Agentia de Protectie a Mediului (EPA), destul de repede, am putea spune, avand in vedere ca Tesla prezisese aparitia acestui organism in termen de 100 de ani.

Mai departe, de-a dreptul vizionar, Nikola Tesla spunea ca „igiena si educatia fizica vor fi ramuri ale educatiei si ale Guvernului. Poluarea plajelor va fi de neconceput pentru copiii si nepotii nostri. Alimentarea cu apa va fi mult mai atent supravegheata”. Foarte interesante sunt si predictiile inventatorului cu privire la rolul stiintei in lumea mileniului trei.

Fara sa foloseasca descoperirile stiintei pentru a face supozitii (fanteziste) despre Universul cu 12 dimensiuni, Gauri negre, Corzi galactice sau calatorii in jurul galaxiilor, Tesla, dimpotriva, era convins ca stiinta se poate opune razboiului si poate deveni o prioritate pentru omenire. „Astazi (e vorba despre situatia anilor ’30 cand era realizat articolul-interviu), tarile cele mai civilizate din lume isi cheltuie maximum din veniturile lor pe razboi si minimum pe educatie.

In secolul al XXI-lea, se va inversa aceasta ordine”, scria Nikola Tesla increzator, desi daca am analiza ceea ce se intampla azi, la inceput de secol al XXI-lea, am putea spune ca lucrurile au ramas ca in anii 30 ai secolului trecut, ba chiar cu supramasura! „Descoperirea unui nou adevar stiintific va fi mult mai importanta decat disputele diplomatilor” spunea Tesla si continua in aceeasi nota: „Chiar si ziarele din zilele noastre incep sa trateze descoperirile stiintifice”. Observatia era si este corecta si in zilele noastre. Numai ca intre timp, stirile stiintifice s-au tabloidizat, orice fantezie cu aer stiintific fiind prezentata ca o mare descoperire, desi lipseste tocmai fundamentarea stiintifica. Motivul acestei tabloidizari fiind pana la urma doar dorinta de a se incetateni ideea ca in locul religiei, stiinta poate explica totul! Totusi, previziunile lui legate de presa schioapata in mare masura, pentru ca zice Tesla „ziarele din secolul al XXI-lea vor oferi o simpla coloana infractiunilor si controverselor politice, pe ultimele pagini, iar titlurile de pe prima pagina vor fi acaparate de noile ipoteze stiintifice”. Azi, putem cel putin zambi cu ingaduinta citind aceasta previziune legata de presa. Credinta in rationalitatea mintii umane era mult prea mare!

Daca ar fi cunoscut studiile lui Sigmund Freud, cel care a descoperit ca reactiile oamenilor sunt nu rationale, ci, dimpotriva, irationale, lucru preluat in anii 20, tot in SUA, de nepotul acestuia, Edward Bernays, nu s-ar mai fi aratat atat de increzator in capacitatea oamenilor de a consuma presa asa cum o previziona el si, dimpotriva ar fi mers pe o previziune mai reala, in care presa, asa cum este si cea de azi, este excesiv de incarcata de infractiuni si controvese politice neacordand spatiu tipografic descoperirilor decat im mod cu totul sporadic. Cateva teorii ciudate si complet eronate prin prisma vremurilor noastre mai avansa Tesla si in privinta alimentelor pe care le va consuma lumea in secolul al XXI-lea: „Mai multe persoane mor sau sunt imbolnavite de apa poluata decat de cafea, ceai, tutun si alte stimulente. Sunt convins ca intr-un secol cafeaua, ceaiul si tutunul nu vor mai fi in voga”(!). Alte previziuni sunt corecte: „Alcoolul va fi inca folosit. Nu va fi suficient grau si produse din grau pentru a hrani intreaga lume, inclusiv milioanele de oameni din China si India”.

Roboti buni la toate

Putini stiu ca proliferarea robotilor de azi se datoreaza si lui Nikola Tesla. Preocuparile lui in domeniul roboticii au inceput in anul 1890. El a brevetat barca controlata la distanta, o inventie care a uimit vizitatorii Expozitiei din anul 1898 de la Madison Square Garden. Aici previziunile lui Tesla sunt corecte: „Nenumarate activitati realizate de mana omului vor fi efectuate de automate. In acest moment, oamenii de stiinta lucreaza in laboratoarele americane in incercarea de a crea «masina inteligenta». Am construit de fapt roboti. In secolul al XXI-lea, robotul va avea rolul pe care sclavii l-au avut in civilizatia antica”. In fine, Tesla se arata vizionar si atunci cand vorbea despre resursele naturale ale Terrei: „Utilizarea puterii apelor si transmiterea energiei pe distante lungi va determina furnizarea acesteia cu costuri reduse. De asemenea, se va renunta la arderea combustibililor”. Desigur, acest ultim deziderat este si azi nerealizat, dar sa nu uitam ca previziunile lui Nikola Tesla erau pentru suta de ani care urma!

Sursa : Revista Magazin

Te-ar mai putea interesa sa citesti si :

Cine l-a ucis pe Nicola Tesla:

http://en.paperblog.com/nikola-tesla-was-murdered-by-otto-skorzeny-433574/

Henri Coandă : Omul ar putea calatori spre stele cu propria sa energie

http://bindiribli.ro/2013/06/20/henri-coanda-omul-ar-putea-calatori-spre-stele-cu-propria-sa-energie/

ENERGIA LIBERĂ: Secretul consumulului economic suprimat de elitele mondiale

http://bindiribli.ro/2013/07/26/energia-libera-secretul-consumulului-economic-suprimat-de-elitele-mondiale/

Va oferim prilejul de a viziona si asculta un interviu captivant cu poetul Nichita Stanescu, preluat de la colegii nostri “ZiaristiOnline” : 

Ziaristi Online: Nichita Stanescu. Interviu (I) de ZiaristiOnlineTV

Ziaristi Online: Nichita Stanescu. Interviu (II) de ZiaristiOnlineTV

Ea avea 22 de ani, el 45! Ea l-a cunoscut inainte de a se intalni, el i-a daruit numele, ca o pecete ce i-a marcat intreaga viata. Iar ea… ea i-a supravietuit intr-o lume in care n-avea sa mai fie vreodata „Dora”, ci „ultima si cea mai mare iubire a lui Nichita Stanescu”.
Eram exact „jumatatea” lui

Dora Stanescu: Toata viata mea este legata de Nichita

Dupa moartea sotului sau a evitat sa apara cu declaratii despre iubirea lor. S-a retras apoi la Paris, pastrand legatura cu Romania doar din dorinta de a ingriji o parte din volumele postume ale poetului. Dintre toate iubirile lui Nichita Stanescu, iubirea pentru Dora a fost, poate, cea mai importanta, pentru ca a fost cea de pe urma… Totusi, s-au casatorit abia in 1982, cand poetul urma sa plece in Iugoslavia, sa primeasca un premiu pentru literatura. N-ar fi putut sa plece impreuna, decat daca erau casatoriti… In timpul iubirii cu Dora, Nichita nu divortase inca de cea de a treia sotie, invocand spaima de tribunal…
Todorita Tarata avea 22 de ani atunci cand a intrat pentru prima data in casa lui Nichita Stanescu. Ii cunostea poeziile inca de pe bancile scolii. Intr-un interviu din 1999, acordat Iuliei Arsintescu de la LiterNet.ro, Dora marturisea ca „in liceu, poezia moderna era considerata abstracta si greu de inteles, nu ne prea bateam capul cu ea. M-am apropiat de opera lui Nichita abia dupa ce am inceput sa traiesc zilnic in preajma lui. Cand l-am cunoscut mai bine i-am si spus: «stii ce parere aveam eu despre tine?! Ca esti un poet de neinteles si morocanos.» Morocanos cred ca mi se parea dupa poza din manual. Ceea ce nu-i adevarat deloc, era un om vesel si de o deschidere imensa”.

Sa stii ca tu o sa fii nevasta mea

In seara cand l-a vazut pentru prima data, ea era inca Studenta la Filologie. O fata frumoasa, campioana universitara la badminton. Lucrul acesta il stanjenea teribil pe Traian Cosovei, colegul sau de generatie, care pierdea mereu in fata ei. Ca sa compenseze nepriceprea din sport, Cosovei a invitat-o, intr-o seara, in grupul de prieteni care urmau sa-i faca o vizita lui Nichita Stanescu – Florin Iaru, Ion Stratan… Erau vedetele facultatii, nu se lansasera inca, abia ce publicau din cand in cand prin cate o revista, dar se intalneau sa vorbeasca despre poezie! Nimeni nu ar fi banuit ca fata frumoasa care i-a pasit pragul lui Nichita Stanescu in seara in care acesta uitase ca primeste vizita tinerilor entuziasti, avea sa-i devina inspiratie. S-au spus poezii pana tarziu spre seara, iar cand toti cei prezenti au ispravit a recita, Nichita i-a spus poruncitor: „Hai, citeste si tu!” – „Eu nu scriu” – „Atunci de ce-ai venit?!”. Peste timp, Dora a povestit ca poetul i-a cerut sa fie ultima care pleaca, in seara aceea. In interviul din LiterNet, Dora isi aminteste ca „in ziua aceea n-a vrut sa ma creada, nu intelegea de ce ar veni cineva la el daca nu scrie poezii. Cand sa plecam, Nichita a zis «M-ati obosit si acum ma lasati singur?! Plecati pe rand, din sfert in sfert de ora! Si ea – adica eu – pleaca ultima». Au plecat pe rand si, dupa ce a trecut si ultimul sfert de ora, cand sa ies, Nichita s-a apucat sa-mi dicteze un poem:

«Ma uitam absent la nu stiu ce

 Desigur in spatele meu ningea

 O fuga de iepuri lasase urme pe camp

 Fara de arme fiind, Doamne,

 cum am putut sa starnesc atata groaza!»

(Nichita-împreuna-cu-mama-sa-Tatiana-și-sora-sa-Mariana)

… M-a ingrozit si pe mine, pentru ca mi-a dictat poezia urland”. Si poate ca acel sfert de ora si-ar fi pierdut cu totul noima, daca Florin Iaru nu s-ar fi intors spunand ca a uitat sa-si ia poemele, si pe Dora! Destinul se incapatanase deja: Nichita i-a spus Dorei, la finalul vizitei, „Sa stii ca tu o sa fii nevasta mea” si a convins-o sa se revada peste doua zile…
Dar Nichita trebuia sa plece la Cluj, la un colcviu al poetilor, de care uitase cu desavarsire in discutia cu Dora. Dora s-a tinut, totusi, de promisiune si a revenit la casa poetului, convinsa fiind ca nu o sa-l gaseasca – „Daca n-as fi fost sigura ca e plecat, cred ca nu m-as fi dus, dar asa aveam ocazia sa-mi impac constiinta si sa scap si de intalnire. Ma cam speriase. Am sunat linistita si ma pregateam sa plec, convinsa ca nu-i acasa. Cand colo, vad ca se deschide usa! M-a invitat inauntru si m-a asezat la masa rotunda unde stateau, de obicei, prietenii. Ma simteam foarte stanjenita si foarte crispata. Eram prima oara singuri. Nu stiam ce sa fac, cum sa ma port. Pe masa era o farfurie cu fursecuri. Nichita fuma si se plimba prin camera, iesea pe balcon, se intorcea, iar iesea, si nu scotea o vorba. Era absolut neobisnuit, data trecuta vorbise tot timpul! Din cand in cand, intre doua tigari, spunea doar «mai ia un fursec», iar eu ziceam «multumesc». A trecut asa vreo ora. La un moment dat, a trebuit sa rupa tacerea, tensiunea ajunsese de nesuportat. «Stii ce mi s-a intamplat?» a zis. «Am ajuns aseara la Cluj si mi-am adus aminte ca azi trebuie sa ma intalnesc cu tine. Asa ca m-am suit in tren si m-am intors in Bucuresti». Sosise in zori si cumparase fursecurile de langa gara… Pe urma mi-a spus un lucru incredibil, ca-n romante, pe care n-as fi crezut niciodata ca-l poate rosti un poet de talia lui: «Cand m-am gandit zilele astea la tine, parca mi s-a rasucit un cutit in inima». “Atunci m-am indragostit de el!”.

Nichita i-a pus Dorei lumea la picioare – „Toata viata mea este legata de Nichita. El m-a format. Atunci cand ne-am cunoscut, eram doar un copil, o fata foarte… teoretica, studioasa si atata tot. Nichita mi-a dat o directie. Eram foarte putin iesita in lume. Cand ne-am intalnit eu aveam 22 de ani si Nichita 45. Pe urma am implinit 23 si el 46 – in momentul cand am hotarat sa ramanem impreuna eram exact jumatatea lui. Suna a predestinare!”.

Alaturi de Dora, Nichita scria din ce in ce mai intens poezii de dragoste pe care ea era prea timida sa-i ingaduie a le publica. Dar le-a pastrat pe toate ca un semn al iubirii fara seaman, care nu tine cont nici de muzele care i-au populat poezia inainte sa apara ea, si nici de faptul ca destinul nu le-a ingaduit decat aproape 10 ani de iubire pe Pamant.

Sursa: http://www.revistatango.ro/stil-de-viata/dragoste/iubiri-care-au-invins-timpul-nichita-si-dora-stanescu-7149-p1.html

Te-ar mai putea interesa sa citesti si :

Interviu Dumitru Stancu despre Petre Tutea, Nichita Stanescu si intamplari din comunism

http://bindiribli.ro/2013/04/07/interviu-dumitru-stancu-despre-petre-tuteanichita-stanescu-si-intamplari-din-comunism/

Luptatorul din munti Gavrila Rusu, 21 de ani in Rezistenta Anti-Comunista

http://bindiribli.ro/2013/07/23/luptatorul-din-munti-gavrila-rusu-21-de-ani-in-rezistenta-comunista/

Nicolae Purcărea – Neînfrântul! Interviu cu un mare mester al traditiei populare, fost detinut politic 20 de ani ca legionar

http://bindiribli.ro/2013/07/13/nicolae-purcarea-neinfrantul-diferenta-dintre-un-roman-si-un-patapievici-interviu-cu-un-mare-mester-al-traditiei-populare-fost-detinut-politic-20-de-ani-ca-legionar/

Blestemul protocronist – Un artist roman,renumit si fascinant,de care probabil nu aveti cunostinta: Constantin Antonovici

http://bindiribli.ro/2013/07/04/blestemul-protocronist-un-artist-romanrenumit-si-fascinantde-care-probabil-nu-aveti-cunostinta-constantin-antonovici/

Constantin Brancusi – Istoric si filmat 1923-1938

http://bindiribli.ro/2013/07/01/constantin-brancusi-istoric-si-filmat/

Poetul Ioan Alexandru – Fondatorul Pro-Vita

http://bindiribli.ro/2013/06/23/poetul-ioan-alexandru-fondatorul-pro-vita/

Radu Varia, Dali si Brancusi, arta si spiritualitate. O feerie intelectuală. VIDEO

http://bindiribli.ro/2013/04/30/radu-varia-despre-dali-si-brancusi-arta-si-spiritualitate-o-feerie-intelectuala-video/

Interviu Dorel Zaica – Artist Plastic

http://bindiribli.ro/2013/04/26/interviu-dorel-zaica-artist-plastic/

“Poezii de pe o zi” – Roncea Felix

http://bindiribli.ro/2013/01/25/poezii-de-pe-o-zi-roncea-felix/

În 1910, patru studenţi români – Paul Pârvu, Alexandru Pascu, Gheorghe Negreanu şi Dumitru Dan – au pornit să ocolească pe jos Pământul, au acceptat provocarea lansata de Touring Club France de a face ocolul Pamantului pe jos in doar 6 ani. Un drum dificil, o provocare care s-a dovedit fatala pentru trei dintre cei patru studenti temerari, Dan fiind singurul supravietuitor al extraordinarei calatorii.
Cei patru aventurieri, studenti in capitala Fratnei se hotarasc sa accepte o provocare lansata de organizatia franceza pentru promovarea turismului, premiul cel mare fiind 100.000 franci francezi, echivalentul a jumatate de milion de euro in zilele noastre. Intr-o perioada in care expeditiile erau la moda, cei patru studenti de numai 19 ani, care isi castigau banii pentru studii cantand cantece populare romanesti si muncind cu ziua, citesc anuntul care le va schimba destinul.
100.000 km, in sase ani!

Dumitru Dan, nascut pe 14 iulie 1889 si plecat din Buhusi, atunci un satuc la douazeci de kilometri mai sus de Bacau isi convinge camarazii sa se inscrie in cursa si afla detaliile: itinierariu la alegere, dar aprobat de Touring Club, certificarile vamale si ale autoritatilor locale probeaza parcursul, plecare din capitala tarii de origine iar toate costurile vor fi suportate de participanti.
In cateva luni, peste 200 de visatori se inscriu. Dintre toate itinerariile, cel al romanilor e singurul acceptat. Dumitru Dan, liderul grupului, pune o singura conditie: doi ani sa fie lasati sa se pregateasca in tara. Nebunia ocolirii globului pamintesc, de la expeditia lui Magellan in 1521, se implinise in mai toate felurile, mai putin pe jos. Recordul vremii apartinea italianului Armando Louy, care strabatuse 50.000 km intr-un deceniu. Doar ca cei patru romani isi propun dublul distantei, in doar sase ani!

Ocolul Pamantului in opinci

Intorsi in Romania, cei patru se specializeaza in cartografie, meteorologie si etnografie. Fac studii geografice si deprind cunostinte de medicina. Vorbeau franceza si germana, asa ca fiecare se apuca de invatat o alta limba. Merg zilnic 45 de km pe jos, in zone de campie, deal si munte, in toate anotimpurile. Exerseaza diferite feluri de mers si marsaluit si aloca doua ore pe zi exercitiilor de forta si gimnasticii.

Singurul impediment ramane sustinerea materiala. Asa ca invata sute de cantece si dansuri populare romanesti si se experimenteaza in cantatul la fluier si acordeon: “Daca suntem romani si vom cunoaste lumea, atunci cand sa cunoasca lumea romanii, daca nu atunci cand acestia le vin la poarta? Vom purta tot timpul opinci si costum popular”, propune Dan. Banii pentru hrana, transport si taxe aveau sa-i obtina sustinand mii de spectacole folclorice, de la Teheran la Capetown si din satele eschimosilor pana la Casa Alba!

Tragediile unei victorii ingropate

Pe 1 aprilie 1910 incepe calatoria impresionanta a celor patru. Pana la final, trei din ei aveau sa moara in condiţii dramatice: Pascu intoxicat cu opium in India, Negreanu prabusit in prapastiile Chinei si Parvu in New York dupa ce marsul prin gerul Siberiei ii distruge picioarele.
Dupa ce a strabatut cinci continente, traversand de sapte ori oceanele, si dupa ce a rupt aproape cinci sute de opinci, Dan, singurul supravietuitor, se intoarce neampacat in Romania lui 1916: primul razboi mondial ii opreste aventura, cand mai erau zece mii de kilometri din itinerariu. În 1923, cand completeaza traseul si e primit cu onoruri la Paris, cei 100.000 de franci francezi primiti nu mai inseamna mare lucru: aproape 40.000 de euro astazi, caci razboiul devalorizase moneda. Mormantul temerarului roman Dumitru Dan e strajuit de o cruce de metal, fara nume, intr-un cimitir din Buzau.
Temerarii romani au traversat de sase ori Ecuatorul pentru a evita vremea nefavorabila, itinerariul lor ducandu-I prin 1500 de mari orase si 74 de tari.

Sursa: Timpul.md via Neamul Romanesc - https://www.facebook.com/pages/Neamul-Romanesc/296245990399214

Un jurnalist şi documentarist irlandez preocupat de probleme de mediu a realizat un filmuleţ în care îl ironizează pe prinţul Charles pentru declaraţiile pe care acesta le-a făcut în legătură cu adoptarea unui stil de viaţă “verde”. Phelim McAleer îl acuză pe moştenitorul britanic de ipocrizie deoarece acesta propovăduieşte modestia, în timp ce călătoreşte cu avioane private, deţine vile de peste 3.700 de metri pătraţi şi moşii de 360 de hectare, scrie ziarul britanic The Independet.

Phelim McAleer şi-a ales bine momentul pentru a dezvălui inconsecvenţele dintre declaraţiile prinţului Charles şi stilul său de viaţă, la mai puţin de o săptămână de la nunta care a plasat casa regală britanică în centrul atenţiei mediatice, susţine un editorialist al publicaţiei citate.

McAleer, în vârstă de 44 de ani, a realizat alte două filme similare în care i-a criticat pe regizorii James Cameron şi Robert Redford. De altfel, ultimul a fost subiect de ironii în ianuarie 2011 şi asta pentru că, deşi susţine că natura trebuie protejată, a vândut mai multe parcele de teren din apropierea staţiunii de schi Sundace din Utah. Dezvoltatorii imobiliari intenţionează să construiască acolo vile de lux, se arată în filmul realizat de McAleer. “Ipocrizia mă deranjează cel mai mult”, spune jurnalistul. “Pe de-o parte, vorbeşte despre conservarea minunatei creste (n.r. de la Sundance), iar pe de altă parte, vrea să o transforme într-o McVilă”, a mai adăugat irlandezul, citat de publicaţia britanică.

În urma lansării filmului “Avatar”, regizorul James Cameron a fost şi el apostrofat de McAleer din cauza unei iniţiative legislative pe care laureatul premiului Oscar a încercat să o blocheze, sponsorizând opoziţia cu un milion de dolari.

Sursa: Gandul.info - http://www.gandul.info/magazin/de-ce-a-fost-printul-charles-catalogat-drept-ipocrit-8222976

Dar sa trecem si la ai nostri, montanii-pieile **lii Rosii :

“Nascuta in muntii Elvetiei si crescuta in Germania si Marea Britanie, Stephanie Roth a renuntat la postul de editor la una dintre cele mai mari publicatii cu profil ecologic din lume, The Ecologist, pentru a combate „nedreptatile de mediu” ca activist. Gandul i-a venit in America de Sud, pe drumul spre capatul lumii, iar din 2002 se imparte intre Anglia si Romania. Aici militeaza impotriva celei mai mari mine de aur de suprafata din Europa pe care compania canadiana Gabriel Resources vrea sa o deschida la Rosia Montana. „Rosia Montana va deveni o mina peste cadavrul meu”, spune Roth dupa aproape opt ani, in engleza, intr-o discutie pe Skype, cu un accent franco-german. „Voi lupta cu tot ce am”!” – Asa se scurge pe internet un promo aparut pe site-ul sorosist Hotnews, in cadrul unui proiect “ecologist” condus de un cunoscut militant pentru autonomia “Tinutului Secuiesc” – Magor Csibi, in prezent Director de Program WWF-Romania. Este vorba de asa-zisul portal “Think Outside the Box“, finantat de milionarii unguri Arpad si Gyarfas Kurko de la Apemin Tusnad, sponsori ai manifestarilor extremiste maghiare de la “Tusvanyos” si “Balvanyos”.

Potrivit Roncea.ro, in prezent, Stephanie Roth ajuta cu finantarea organizatiile de gherila ecologista din Romania cum ar fi Asociatia Eco Ruralis, plina de bunele intentii cu care este pavat si drumul spare iad, si in care ii avem in “board” pe bine intentionatii “romani” Luiza Boldizsar – presedinte, Willy Schuster – vice presedinte si, surpriza, (tot) Eugen David, de la Alburnus Maior, drept vice-presedinte. Printre finantatorii lor directi se numara si Fundatia Terre Humaine, in al carui consiliu director se afla celebra noastra “romanca rosianca” Stephanie Roth, ziua activista ecologista, noaptea castelana in Elvetia si Marea Britanie. Circuitul banilor in natura “societatii civile bolsevice” este urmatorul: Eco Ruralis are drept partener si finantator “Centrul de Mediu“. Centrul in cauza este finantat de Fundatia pentru Parteneriat – o umbrela ungureasca de unde primeste fonduri si “Alburnus Maior”-ul lui David – care tocmai a primit de la CEE Trust al lui Soros si Rockefeller Bro – daca adunati si singuri conform dovezilor de aici – peste 655.000 USD pentru “intarirea filantropiei verzi” , la care se mai adauga vreo 225.000 pentru crearea unei “retele de organizatii de mediu”.

In 2005, Stephanie Roth a castigat unul dintre premiile Goldman Environmental Prize for Europe pentru activitatea desfasurata la Rosia Montana. Ca urmare a protestelor ei – se afirma in argumentul Fundatiei Goldman pentru premiu -, insasi Banca Mondiala si-a retras sprijinul fata de proiectul minier. Domnul Richard N. Goldman a murit, anul trecut, la 90 de ani. In articolul comemorativ din Los Angeles Times despre fondatorul Premiului Goldman se spune ca filantropistul era “un pasionat sustinator al cauzelor ecologiste, al comunitatii evreiesti si al Israelului”. Sotia sa era chiar o urmasa a faimosului Levi Strauss, din a carui mostenire a cheltuit peste 650 de milioane de dolari pentru a sustine astfel de cauze. Dar familia ramane recunoscuta in lume pentru premiul de 150.000 de dolari acordat anual fiecarui castigator ecologist, din toate colturile lumii.

Pentru ca activista anti-materialista care la Rosia Montana ii sfatuieste pe mineri sa traiasca din cules mure din padure sustine ca „Voi lupta cu tot ce am”, ne-am gandit sa aratam cam “ce are” ecologista, in masura in care este dispusa sa-si vanda proprietatile din imaginile de mai jos pentru a salva, pana la capat, locuitorii din Rosia Montana, asigurandu-le un venit, credem noi, respectabil, pana la sfarsitul vietii.

In primele imagini avem localitatea in care-si petrece Roth momentele cand nu “activeaza” – Milford on Sea -, apoi, frumoasa cladire cu dominanta de rosu caramiziu, cunoscuta pe vremuri ca fiind “the most luxurious residence on the South Coast of England“, intamplator hotelul Roth – Westover Hall Hotel, aflat la Park Lane, Milford-on-Sea, Lymington, Hampshire SO41 0PT, urmat de o alta proprietate a familiei si, in cele din urma, de vecinii de cartier ai Stephaniei Roth. Evident, dorim aceeasi bunastare tuturor “salvatorilor” Rosiei Montane in frunte cu Mircea Toma, Monica Macovei si Renate Weber. Daca nu o au, deja…

Sursa: ZiaristiOnline - http://www.ziaristionline.ro/2011/10/25/rosia-montana-salvatorii-ei-si-minunatele-lor-proprietati-imobiliare-azi-activista-stephanie-roth-din-elvetia-si-sudul-angliei-foto-reportaj/

Foarte interesant de urmarit si documentarul “Mine your own business – The dark side of environmentalism” , facut de  Phelim McAleer and Ann McElhinney despre mafia ONG-urilor ecologiste

Trailer:

Integral poate fi vizionat pe acest link:
Mine Your Own Business (2006).avi.flv – 292.9 MB

Dar sa nu-l omitem pe invechitul nostru prieten (dar si al bagatorilor de cianuri in fund, gay-Şele propagandiste de la Accept sau al extremistilor doritori de Tinut Secuiesc in mana, mereu ii confund, probabil ca si el), Mircea Toma, n-am vrea sa se simta neglijat sau nebagat in seama:

V-ar putea interesa sa cititi si :

De Ziua Mediului “salvatorii” Rosiei Montane cenzureaza, iar Nicusor Dan “sare la bataie”

http://bindiribli.ro/2013/06/09/de-ziua-mediului-salvatorii-rosiei-montane-cenzureaza-iar-nicusor-dan-sare-la-bataie/

Victor Roncea povesteste cum l-a cunoscut pe George Soros. Kosovo, Transilvania si Rosia Montana

http://www.ziaristionline.ro/2011/09/08/victor-roncea-povesteste-cum-l-a-cunoscut-pe-george-soros-kosovo-transilvania-si-rosia-montana/

Autonomisti unguri si “salvatori” de la Rosia Montana privilegiati cu fonduri de la stat de sute de mii de euro in defavoarea Muzeelor Romaniei, a Documentelor Unirii si a Detinutilor Politici. Jaful anti-national de la AFCN

http://roncea.ro/2012/05/17/autonomisti-unguri-si-salvatori-de-la-rosia-montana-privilegiati-cu-fonduri-de-la-stat-de-sute-de-mii-de-euro-in-defavoarea-muzeelor-romaniei-a-documentelor-unirii-si-a-detinutilor-politici-jafu/

Alertă națională: pământul – ultima avuție a românilor, va fi cedat străinilor din 2014

http://bindiribli.ro/2013/06/28/alerta-nationala-pamantul-ultima-avutie-a-romanilor-va-fi-cedat-strainilor-din-2014/

Ghid – Cum sa devii Vamaiot & Cine ne distruge Vama?

http://bindiribli.ro/2013/04/23/ghid-cum-sa-devii-vamaiot-cine-ne-distruge-vama/

Acum sa nu ma intelegeti gresit, eu nu sustin pe nimeni si nimic in afara de adevar, iar la cat de mult iubesc natura, bineinteles ca nu-mi convine nici macar cand vine unu sa taie crengile copacilor din oras pe motiv ca sunt periculoase in timpul furtunii, modelul “drobului de sare” de pe soba… nu-mi convine sa vina cineva sa defriseze juma’ de munte pentru aur, insa natura se reface intotdeauna, nu va fie grija… DAR asta nu inseamna ca trebuie sa punem botu la mincinunile manipulatoare ale ciupercarilor astora. Ca Basescu e un cacacios si a facut o afacere proasta din care romanilor nu prea le iese mare lucru si ca toti ne cam vand tara, incepand de la Basarabia pana la (urmeaza) Transilvania, asta e alta problema… Ca Basescu e mana in mana cu Ponta si cu GoldMineCorporation, implicit si Soros deoarece are actiuni la RMGC (dar si cu toata gloata de actori ecologisti sponsorizati de actionarul RMGC, Soros) asta e alta problema, daca afacerea nu e profitabila pentru Romania se poate protesta pentru asta, insa haideti sa nu ne prefacem asemeni cum ni se induce de catre acesti pacalici teatrali, mie imi pasa de ce pun maine pe masa, la fel si tie, la fel si celor de la Rosia Montana, oras care exista si s-a construit special pentru minerit inca de demult, acum ce sa facem, sa lasam oamenii sa rabde de foame in saracie? sau sa-i lasam pe mafioti sa extraga, lucru care oricum se va intampla la un moment dat din moment ce-au pus ochii pe spatiu si au toata puterea, insa in schimb sa le ofere celor de acolo niste bani pentru conditii mai bune? ce alegem? Conditiile de protejare a mediului fiti siguri ca le vor respecta dupa tot acest spectacol OTV-ist SENZATIONAL, deci nu se va strica mediul inconjurator, iar pozele de care se folosesc manipulatorii ecologisti, poze in care vedeti lacuri poluate, vestitul varf de biserica inecata si alte lucruri care ne ating la sentiment, sunt urmarile foarte foarte vechi, inca de pe vremea extragerilor si mineritului din timpul lui Ceausescu, nu au nici o legatura cu ceea ce va urma.. si ca veni vorba, in acest moment se extrage aur cu cianura in Nordul Romaniei de catre Rusi, dar acolo nu se duc ecologistii fanatici deoarece nu exista nici o afacere pentru ei. Revenind, maine, pe masa, mancare, conditii, ne plangem ca nu evoluam si ca suntem cu 50 de ani in urma (ma refer la site-urile ecologistilor) dar nici nu lasam oamenii si industria sa se dezvolte ? Cate ipocrizii si paradoxuri aducem in calcul? Banii cheltuiti in toti acesti ani pe toate campaniile voastre cu o foarte buna promovare de teleshopping nu i-ati fi putut folosi pentru ajutorarea sarmanilor “pentru care luptati” si de care “va pasa”? Cine v-a delegat sa-i reprezentati, cei pe care i-ati pacalit manipulandu-i prin sperieturi si frica (asemeni televizorului) sa vina de partea voastra? Ecologistii iesind intotdeauna in fata si luand cuvantul pentru oamenii ce traiesc la Rosia insineaza cumva ca taranii de acolo sunt prea prosti ca sa se reprezinte singuri si sa aleaga ce e mai bine pentru ei? Aveti impresia ca acei oameni sunt prea prosti ca sa ia decizii in ceea ce-i priveste familia, viitorul si mediul in care traiesc? In cazul acesta ii jigniti, nu-i ajutati deloc, astfel aratati ca nu va pasa de ei si ca-i subestimati. Revin, maine, pe masa, mancare, ce pun oamenii aceia ? Flyere cu FanFest? Daca iti pasa cu adevarat gandeste-te la asta…

Aveti mai jos o scurta istorisire a evolutiei banilor, insa ceea ce va recomand cu mai mult interes sunt documentarele:

-Despre sistemul bancar de indatorire a individului:
Banii ca Datorie

Casa Rothschuld – Profetii banilor:
Familia Rothschild – Profeţii banilor(Documentar,partea intai)

Familia Rothschild – Profeţii banilor(Documentar,partea a doua)

De la troc la sterling – o călătorie în timp pe buzunarul altora

Practic, istoria banilor se confundă cu istoria oamenirii, cele două entităţi fiind greu de separat. Acest lucru este confirmat chiar de o personalitate a lumii moderne a banilor, Alan Greenspan, fostul preşedinte al Rezervei Federale al Statelor Unite. “Ieri i-am spus unui amic cam cheltuitor că trebuie să vorbesc despre istoria banilor. «Înţeleg istoria banilor. De îndată ce am câţiva, repede devin istorie», a răspuns acesta. Din fericire, nu toată lumea este ca prietenul meu”, declara, în 2002, Alan Greenspan.

Din fericire, pentru ca prietenul lui Greenspan să poată face astăzi istorie, cineva, în zorii omenirii, s-a gândit să modifice greoiul sistem al schimburilor comerciale bazat pe troc. Sarea, condimentele, ceaiul, vitele sau grânele au fost primii “bani” ai omenirii, din păcate greu de mânuit şi perisabili. Între anii 3000 şi 2000 înainte de Hristos, în Mesopotamia, s-au pus bazele sistemului bancar de astăzi, templele şi palatele dovedindu-se locuri sigure pentru depozitarea bunurilor, produse agricole şi materiale preţioase. Câteva sute de ani mai târziu, în Babilon, Codul lui Hamurapi legifera activităţile bancare.

Ceva mai la est, în China, cu circa 1200 de ani înainte de Hristos, pentru schimburile comerciale erau folosite cochilii de scoici; în timp, scoiclte s-au dovedit extrem de rezistente pe pieţele monetare, în unele zone din Africa fiind folosite până la jumătatea secolului XX.

Încă din zorii tranzacţiilor, banii au avut şi adversari: o legendă greacă spune că legislatorul Solon (638-558 î.Hr.) ar fi bătut monede cât roata carului, pentru a-i dezvăţa pe cetăţeni de acumularea excesivă a acestora.

Alte monede ciudate? Monedele de piatră de pe insula Yap din arhipelagul Carolinelor, Pacific: acestea erau găurite la mijloc şi puteau fi transportate – înşirate pe o prăjină – de doi oameni. Cercetătorii nu precizează cum erau cărate monedele cu valoare maximă, care aveau 3,5 metri în diametru şi cântăreau până la cinci tone. Un amănunt: insula Yap nu are cariere de piatră, materia primă pentru bani fiind adusă aici cu plutele, de la distanţe impresionante. Banii erau ţinuţi în faţa casei, ca semn al averii. Un purcel costa o monedă de jumătate de metru, iar o nevastă – una de 1,3 metri.

Alte forme neobişnuite de bani sunt colţii de câine, folosiţi în insulele Solomon din Pacific; brăţările, folosite în Coasta de Fildeş; clopoţeii de bronz (Zimbabwe) sau cuţitele (China).

Cine ar fi putut să semnaleze apariţia monedelor metalice, apropiate de forma modernă, dacă nu Herodot, părintele istoriei? El critica spiritul mercantil al locuitorilor Lidiei, colonie grecească din Asia mică: aceştia nu numai că nu s-au mulţumit să bată monedă, dar au şi inventat magazinele. Primele monede au apărut în 640-630 î.Hr., fiind fabricate din electrum (un aliaj din aur colectat din râurile actualei Anatolii şi din argint, combinate în proporţii egale). Apariţia monedei, repede adoptată în varii forme de restul civilizaţiei antice, a dus la apariţia primului bancher. Acesta a fost Pithius, care, la începutul celui de-al cincilea secol î.e.n., opera în Asia Mică.

Tot din acea perioadă, monedele şi-au făcut apariţia în China, având formă rotundă şi fiind realizate din metal; nu încorporau o valoare foarte mare şi s-au dovedit incomode în tranzacţii costisitoare, spune Glyn Davis în lucrarea sa “Istoria banilor”.

Cetăţile greceşti Atena şi Corint au început să bată monedă proprie în 575-570 î.Hr., iar un sfert de veac mai târziu, legendarul rege Cressus s-a apucat să producă, în Lidia, monede de aur şi argint. Capturat de persani, Cressus a deschis drum primilor bani spre Persia.

Apariţia monedelor duce inevitabil la ceea ce, peste secole, în presa financiară se va numi “success stories”; prima astfel de poveste a fost cea a sclavului atenian Pasion, care în anii 394-371 î.Hr., a devenit cel mai înstărit şi faimos bancher grec, recâştigându-şi, totodată, libertatea.

În timp ce Pasion îşi dezvoltă… pasiunea pentru bani, pe alte meleaguri, la Roma, gâştele se dovedeau paznici vigilenţi al Capitoliului (unde se păstrau rezervele monetare ale cetăţii). Preveniţi de gâşte asupra atacurilor galilor, romanii i-au mulţumit zeiţei Moneta, din al cărei nume derivă cuvântulmoney.

Mânuirea banilor se dezvoltă: în Grecia, cu 335 de ani înainte de Hristos, dobânda practicată pentru activităţi cuminţi, ca de pildă morăritul, era de 10%, în timp ce pentru activităţi care implicau riscuri sporite, bunăoară transportul naval, o dobândă de 30% era cu totul normală.

Alexandru cel Mare poate trece drept unul dintre primii mari cheltuitori ai lumii: întreţinerea uriaşei sale armate costa o jumătate de tonă de argint pe zi. Dar cuceririle şi prăzile sale bogate au stimulat schimburile comerciale; drept urmare, Alexandru a simplificat cursul de schimb, fixând o rată de schimb de 10 monezi de argint pentru una de aur.

Pe măsura trecerii timpului, sistemul financiar mondial – pentru că putem vorbi deja despre aşa ceva – se dezvoltă: egiptenii pun bazele unui sistem bursier, romanii de confruntă, în timpul celui de-al doilea Război Punic (dintre Roma şi Cartagina), cu inflaţia generată de enorma cerere de bani necesari pentru plata trupelor, în vreme ce insula grecească Delos devine un important centru bancar. Spiritul novator chinez se manifestă şi el: apar banii din piele (de cerb), cu o valoare de 40.000 de monede de bază.

Romanii au reacţionat cu o relativă întârziere la baterea de monede, dar au adoptat ca materii prime, pe lângă aur şi argint, metale mai puţin preţioase, cum ar fi arama. Împăratul Octavian August (33 î.Hr. – 14 d.Hr.) a reformat atât sistemul monetar, cât şi pe cel al taxelor, impozitând tranzacţiile comerciale, deţinerea de terenuri şi câştigurile.

În toată această perioadă, la greci, cele mai folosite unităţi monetare erau halcousul (confecţionat din aramă, el echivala cu o treime de obol), obolul (o şesime de drahmă), drahma (din argint), staterul(din aur, echivalent cu patru drahme) şi talantul (600 de drahme). Romanii foloseau libra şi uncia, ambele din aramă, denarii din argint şi aureus-ii din aur.

Alungarea cămătarilor din templul Ierusalimului de către Iisus nu a fost decât un episod minor al dezvoltării sistemul monetar, cu bunele şi relele sale: în anul 250 d. Hr., conţinutul în argint al monedelor romane a scăzut la 40%, iar în 270 d. Hr. la doar 4% – consecinţe ale inflaţiei accelerate. Aurelian (214-275 d.Hr.) a încercat să contracareze acest flagel printr-o emisiune de noi monede de aur pur, cărora le-a ridicat valoarea de două ori şi jumătate. O iniţiativă fără prea mare succes, pentru că inflaţia a rămas o problemă şi pentru Diocleţian (240-311 d.Hr.). Acesta a fost învins de forţele pieţei, chiar dacă a instituit controlul preţurilor şi al dobânzilor, motiv pentru care, în cele din urmă, a abdicat. Pe de altă parte, însă, tot Diocleţian a introdus de această dată cu succes, primul sistem de buget anual.

Inflaţia nu s-a lăsat învinsă nici de trecerea la creştinism a Imperiului Roman, deşi, cu această ocazie, împăratul Constantin cel Mare (272-337 d.Hr.) a confiscat enormele comori acumulate în templele “păgâne”. Mai trebuie remarcat şi faptul că în anul 306, împăratul Constantin a emis o monedă de aur, solidus, care a fost produsă ulterior, fără a i se schimba greutatea sau puritatea, vreme de 700 de ani.

O măsură a inflaţiei acelor timpuri este evoluţia valorii aurului: în anul 307 d.Hr., preţul era dublu faţă de cel stabilit de Diocleţian cu şase ani mai devreme, iar în 324, urcase de şase ori. Ceva mai târziu, în Egipt, o măsură de aur care valora 300.000 de denari a ajuns să coste 2.120.000.000 de denari. Invaziile barbare au frânat evoluţiile monetare, activităţile bancare au fost abandonate, iar monedele emise de episcopul Mellitus la Londra (secolul VII) au fost folosite mai mult ca bijuterii decât pentru scopuri comerciale.

Evul Mediu a fost o perioadă în care moneda s-a diversificat, fiecare regat folosind propriul sistem monetar. Monedele bizantine şi-au păstrat puterea de circulaţie – în special cele bătute pe timpul domniei lui Constatin cel Mare: milliarense, siliqua şi solidus -, la mijlocul secolului al IX-lea apărând, pe lângă monedele plane, şi unele concave (skeyphate). Lumea medievală a folosit drept etalon, pe rând, dinarul, grosul şi talerul, iar statele germane au adoptat pfeningul, care în Anglia a devenit penny. Împăratul bizantin Alexis I Comnenul, în cadrul marii reforme monetare din anii 1092 – 1093, a emis perperul. Moneda a fost bătută până la finele domniei lui Andronic al III-lea, în 1328.

În secolul XII, statele germanice au emis piese noi, aşa-numitele bactreate - bani de tinichea, foarte subţiri, care foşneau. În secolul XIII, în Anglia a apărut sterlingul, o monedă din argint, în Austria – creiţarul (cu o cruce, kreutz, pe revers) iar la Florenţa – florinul, realizat din aur. Cruciadele şi sumele importante de bani necesare finanţării acestora au constituit un stimul puternic pentru sistemul bancar european.

În jurul anului 900, în China au apărut banii de hârtie, iar în 960, emisiunile de bancnote au devenit regulate. Rezultatul nu este greu de ghicit: inflaţie, cămătărie, dar şi primul tratat despre monetărie, al împăratului Hung Tsun (1149).

Banii de hârtie au fost folosiţi şi de Imperiul Mongol, care, după 1230, includea şi China, În următoarea sută de ani, hârtia a devenit ban în India, Japonia şi Persia. După anul 1400, putem vorbi deja de hiperinflaţie – o bancnotă cu valoarea nominală de 1.000 de monede ajunge să valoreze doar trei.

Europenii au aflat despre banii de hârtie de la Marco Polo care, între 1275 şi 1292, a trăit în China. În 1355, Nicole Oresme, cel mai important economist al Evului Mediu, a publicat De Origine Natura Jura et Mutationibus Monetrum, unde a făcut conexiunea dintre cantitatea de metal preţios aflat în circulaţie şi valoarea banilor. În 1370, Oresme a devenit consilier al regelui Charles V al Franţei.
Din 1400, au începu să apară băncile, la Barcelona şi Genova, în timp ce la Florenţa a fost legalizată modificarea dobânzilor.

Anul 1440 a însemnat inventarea tiparului, fapt datorat lui Gutenberg. Pentru a putea fi folosită la producerea banilor, tiparniţa a fost modificată, printre alţii şi de Leonardo da Vinci, cu 200 de ani înainte de apariţia primelor bancnote în lumea occidentală.

Cincisprezece ani mai târziu, chinezii au renunţat la banii de hârtie, după 500 de ani de folosire a acestora. La baza deciziei pare să fi stat inflaţia.

Pentru europeni, a urmat perioada marilor descoperiri geografice - Americile, drumul spre India – iar dezvoltarea comercială aferentă lor a fost cât se poate de benefică pentru evoluţia sistemului financiar.

În Anglia, regina Elisabeta I a început, la 1560, reforma monetară menită să cureţe sistemul de numeroasele tipuri de monede care circulau atunci. Acţiunea s-a derulat sub supravegherea lui Thomas Gresham, care a devenit celebru atât printr-o lege (“Moneda rea alungă din circulaţie moneda bună”), câr şi prin faptul că a întemeiat bursa londoneză – Royal Exchange.
Au apărut tot mai multe bănci (Amsterdam, Bank of Middleburg, Hamburg Girobank, Bank of Nuremberg), dar şi companii importante – London East India, Dutch East India, Dutch West India, perioada fiind, în general, una de efervescenţă şi permiţând aurarilor britanici să evolueze în bancheri. De altfel, certificatele de depozit emise de aceştia au căpătat, dup 1600, putere de circulaţie, fiind acceptate şi recunoscute în tranzacţiile comerciale.

Poate un anacronism (pentru acea vreme) sau poate nu: tutunul a devenit monedă în Virginia. Tot în coloniile americane a mai avut loc o premieră: în 1690, Massachusetts Bay a emis în mod oficial bani de hârtie, folosiţi pentru plata soldaţilor care efectuaseră o expediţie în Quebec.

În 1694 şi 1695, au fost fondate Bank of England, respectiv Bank of Scotland. La 1698, monedele mai reprezentau doar puţin peste jumătate din banii aflaţi în circulaţie în Anglia, restul fiind hârtii de valoare.

Au loc şi falimente spectaculoase: Darien Company în Scoţia (a cărei cădere a grăbit unirea Scoţiei cu Anglia la 1707), Mississippi Company şi South Sea Company – două companii care au încercat să speculeze bogăţiile Americii şi ale Indiilor, dar au eşuat.

Benjamin Franklin nu s-a mulţumit să dea lumii paratrăsnetul. În 1729 a scris Modest Enquiry into the Nature and Necessity of a Paper Currency, operă care i-a asigurat un contract cu Pennsylvania Land Bank pentru o emisiune de hârtii de valoare. Mai târziu, însă, Franklin nu a convins parlamentul britanic să le permită americanilor să folosească banii de hârtie.
Franklin şi-a găsit un susţinător în persoana lui Adam Smith, care, în Averea naţiunilor (1776), vorbeşte despre beneficiile banilor de hârtie. Şi nu numai ale acestora, ci şi ale unui sistem bazat pe o economie de piaţă.

Pe Noul Continent începeau deja revoluţia industrială şi nebunia capitalismului modern: căi ferate, maşini cu aburi, fabrici şi nori de fum, revoluţie americană, crize bancare, dezvoltări fără precedent şi eşecuri răsunătoare, inflaţie şi dispute economice şi politice, totul pe fondul sonor al clinchetului banilor. În perioada 1860 – 1921, numărul băncilor americane a crescut de 19 ori, ajungând la 30.000. Economistul John Kenneth Galbraith a rezumat secole de dezvoltare monetară în câteva cuvinte: “Banii sunt o creaţie unică. Sunt egali cu dragostea, fiind cea mai mare sursă de bucurie pentru om. Şi sunt egali cu moartea, prin grijile pe care le iscă”.

Banii la români

Primele monede au apărut pe teritoriul României la malul Mării Negre, în cetăţile greceşti. Au circulat atunci drahme de bronz ori argint, stateri de aur şi tetradrahme de argint. Geto-dacii au imitat monedele greceşti, dar tehnicile de batere a acestora erau primitive.

În secolul II după Hristos, cucerirea romană a făcut din denar moneda oficială, ulterior trecându-se la monedele bizantine, care au susţinut schimburile comerciale până în secolul al XIV-lea. După anul 1000, au început să apară şi monede locale – dinari, ducaţi, taleri de argint şi şilingi de bronz în Ţara Românească, groşi, dinari, taleri de argint şi şilingi de bronz în Moldova, ducaţi de aur, taleri, dinari de argint şi şalăi de aramă în Transilvania. În Ţările Române au circulat şi monede străine: dinarul de argint, asprul de argint, grosul de argint, ducatul de aur, florinul de aur, dinarul unguresc de argint, altîn-zlotul turcesc de aur, leul olandez de argint, ducatul olandez de aur, talerii olandezi de argint, testonul de argint, piastrul turcesc de argint, mahmudeaua de aur, icosarul de aur, ducatul unguresc de aur, ducatul austriac de aur.

Leul a devenit monedă naţională odată cu adoptarea, în 1867, a Legii pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale, guvernul român din vremea respectivă comandând baterea monedelor, în valoare totală de 4 milioane de lei, la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham. În lege se preciza că unitatea monetară, leul, se compune din cinci grame argint, din care 835/1.000 argint fin, iar restul aliaj. Monedele emise până în 1877 au avut valori de 1, 2, 5 şi 10 bani (fabricate din aramă), 50 de bani (argint), 1 şi 2 lei (argint) şi 20 de lei (aur). Între anii 1877 şi 1900, statul român a pus în circulaţie atât monede de aramă, argint şi aur, cât şi de nichel. La 27 februarie 1880, guvernul I. C. Brătianu depunea la Cameră proiectul pentru întemeierea Băncii Naţionale a României, după modelul Băncii din Belgia (1850). Prin Legea monetară din 1867 s-au stabilit normele emisiunii şi circulaţiei monedelor naţionale de aur şi argint şi ale monedelor divizionare, iar prin legea biletelor ipotecare din 1877, s-au introdus temporar în circulaţie banii de hârtie.

La 27 octombrie 1890 sistemul bănesc al ţării s-a axat exclusiv pe aur, urmând tendinţele băncilor străine. Monedele de aur româneşti aveau o valoare egală cu cea a monedelor corespunzătoare din Franţa, Italia, Belgia, Elveţia, Grecia.

Printre bancnotele emise de BNR s-au numărat cele de 20 de lei şi de 1.000 de lei în 1881; acestora le-au urmat banii de cupru, argint, nichel, cupru-nichel, moneda de aur de 100 de lei, bancnotele de 20, 100 şi 1.000 de lei, între 1904 şi 1906; 2 lei de argint şi 50 de bani de argint în 1910; 25 şi 50 de bani de hârtie în 1917; bancnote de 1, 2 şi 5 lei în 1917.
După primul Război Mondial, în România circulau în paralel mai multe monede, iar în vederea unificării monetare, prin înlocuirea acestora cu leii emişi de BNR s-a decis retragerea din circulaţie a coroanelor şi a rublelor.

În 1935 a fost emisă moneda de 250 de lei din argint, în 1937 cea de 50 de lei din nichel, iar în 1938 – moneda de 100 de lei din nichel. Între anii 1920 – 1931, au fost puse în circulaţie bancnote cu valori cuprinse între 1 şi 5.000 de lei, iar în perioada 1939 – 1944, statul român a emis noi monede din argint, zinc şi fier placat cu nichel. Tot în anul 1935, s-a hotărât reînfiinţarea Monetăriei Naţionale.

În 1941, au apărut bancnotele de 500 şi 2.000 de lei, iar între anii 1944 – 1948 au fost bătute monedele de 500 de lei de argint, 2.000 de lei de alamă, 25.000 de lei de argint, 10.000 de lei de alamă, 100.000 de lei de argint, 50 de bani şi 1 leu de alamă, 2 lei tombac şi 5 lei de aluminiu.

După preluarea puterii politice de către comunişti, guvernul a trecut la etatizarea băncilor, la data de 11 august 1958 procesul culminând cu dizolvarea şi trecea în stare de lichidare a băncilor şi instituţiilor de credit, singurele exceptate fiind BNR şi CEC. Între anii 1945 – 1947, au intrat în circulaţie bancnotele de 100.000, 1.000.000, 5.000.000 şi 100 de lei, iar după reforma monetară din 1947, bancnota de 1.000 de lei (1948), cea de 500 de lei (1949) şi biletul de 20 de lei emis de Ministerul Finanţelor (1950).

O altă bancnotă de 1.000 de lei a fost pusă în circulaţie în 1950 de către Banca Naţională a Republicii Populare Române, iar în 1952, Ministerul Finanţelor a emis bancnotele de la unu până la 100 de lei. În 1966, Banca Naţională a Republicii Socialiste România a lansat bancnotele de 1, 3, 5, 10, 25, 50 şi 100 de lei.

Sursa: Descopera.ro - http://www.descopera.ro/cultura/8901194-o-istorie-a-banilor-de-la-coltii-de-caine-la-conturile-virtuale

Motto : -” Cine nu-si invata greselile din propria ISTORIE estecondamnat sa le repete ” Nicolae Iorga

Daca luam o broscuta testoasa si o vom arunca intr-o oala cu apa clocotita, aceasta va incerca din toate puterile sa iasa din oala si daca conditiile ii sunt propice (nivelul apei este destul de aproape de buza vasului), testoasa chiar va reusi sa se salveze. Daca insa vom pune broscuta in oala cu apa rece iar apoi vom incalzi incetisor apa, pana la punctul de fierbere, experienta a aratat ca in 99% din cazuri broasca ramane in oala si nu face nici o tentativa de a se salva, murind fiarta. In 1% din cazuri insa, unele broscute par sa sesizeze incalzirea apei si cu ultimele puteri, molesite de caldura ies din apa clocotita. Acest experiment (pe care, din compasiune fata de bietele animale, nu va indemn sa il reproduceti), are o semnificatie profunda pentru fiecare dintre noi. Asa cum organismul testoasei nu detecteaza incalzirea apei – si implicit pericolul de moarte in care ea se afla, daca incalzirea apei se petrece suficient de lent, la fel si in cazul oamenilor, acestia isi pierd capacitatea si puterea de a spune NU cu fermitate, respectiv de a face un efort volitiv de a se sustrage unor circumstante sau conditii de viata daunatoare lor. Este un subiect la care merita sa meditam, respectiv sa ne analizam prezentul, actiunile, crezurile si convingerile noastre actuale prin comparatie cu cele din trecut. S-ar putea sa constatam, intr-un moment de luciditate, ca in momentul de fata ”innotam in apa clocotita” si ca e probabil ultima sansa, ultimul moment pentru a actiona, pentru a schimba ceva in viata noastra.

Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnaţională, mai bogate decât statele şi reprezintând principalele surse de finanţare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor, aceste organizaţii se situează de fapt mai presus de legi şi de puterea politică, mai presus de democraţie.

Banii sunt astazi în mod esential virtuali. Ei au ca singura realitate un sir de 0 si 1 în computerele bancilor. Marea majoritate a comertului mondial are loc fara bani fizici si doar 10% din tranzactiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în “lumea reala”. Pietele financiare ele însele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati , printr-o simpla circulatie a electronilor în computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este însasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrâns de beneficiari. Daca dorim sa întelegem ce este în mod real banul si la ce serveste el, e sufiecient sa inversam vechea zicala: “ timpul înseamna bani”. Banii înseamnă timp. Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum.

Din punct de vedere tehnic banii reprezinta o unitate de calcul intermediara pentru schimbul timpului contra timp, fara a fi posibila compararea directa a timpului unora cu al altora. Deoarece fiecare conversie între bani si timp se face pe baza unei estimari subiective, care variaza în functie de raportul fortei economice si informationale între cumparator si vânzator. În practica acest raport de forte este întotdeauna defavorabil consumatorului – salariat. Când un individ dintr-o categorie medie cumpara un produs el plateste timpul care a fost necesar pentru a fabrica acest produs la un pret mai ridicat decât salariul care îi este lui platit pentru o fractiune echivalenta din propriul lui timp. De exemplu, daca o masina este produsa în 2 ore de 20 de salariati (întelegându-se aici munca comerciantilor si munca depusa pentru echipamentele de productie folosite), salariul fiecarui salariat pentru aceste doua ore ar trebui sa fie egal cu 1/20 din pretul masinii, adica 500 E daca masina a costat 10000 E. Ceea ce înseamna un salariu orar teoretic de 250 E (1600FF). Pentru cea mai mare parte a salariatilor, suntem foarte departe de aceasta socoteala. Când un salariat occidental presteaza 10 ore din timpul lui, el primeste numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a Treia, raportul scade la 1000 contra unu. Acest sistem este versiunea moderna a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariatilor sunt întreprinderile, precum si statele atâta timp cât banii preluati prin impozite si taxe nu sunt utilizati în interesul general.

Pe măsură ce devenim conştienţi de aceste realităţi, drumul pe care e nevoie să păşim devine din ce în ce mai clar. În realitate, lucrurile atunci nu mai par atât de complexe sau inexorabile cum am crezut la început. Este de fapt o chestiune de a gândi cu mintea ta, nu cu minţile adversarilor; de a începe să evaluezi şi să aperi interesele naţionale, care implică a avea propria noastră viziune asupra evenimentelor, intereselor şi forţelor lumii şi apoi să luăm măsuri inteligente care să răspundă nevoilor noastre, posibilităţilor reale şi idiosincrasiei (comportamentului specific al nostru ca grup).În acest sens avem un avantaj pentru că nu trebuie să „reinventăm roata”, dat fiind că elitele ne oferă proiecte briliante şi de succes pentru planificarea politică, economică, financiară şi socială şi pentru administrarea puterii naţionale. De ce să nu învăţăm de la ei? De ce să nu creăm propria noastră reţea, aducând împreună o gamă largă de interese locale şi regionale de acelaşi gen, jucători şi gânditori din diferite domenii? De ce să nu-i punem pe toţi să lucreze pentru a promova interesele naţionale ale ţării noastre şi ale vecinilor noştri, astfel încât să recâştigăm suveranitatea şi autodeterminarea pentru poporul nostru într-o manieră consistentă şi coerentă, independent de ceea ce jucătorii puterilor mondiale vor să ne impună?

Dar ca să facem aceasta trebuie în primul rând să înţelegem că în realitate globalizarea este: o serie largă de ameninţări pe care avem nevoie să le evităm şi oportunităţi de care ar trebui să ne bucurăm. Privitor la orice subiect cu potenţial de impact asupra noastră, avem nevoie să înţelegem care sunt, din punctul nostru de vedere, punctele tari şi slabe, pentru a fi capabili să ne confruntăm cu ele cu succes; dacă nu azi atunci cu siguranţă în viitor. Aceasta presupune planificare propice pe termen mediu şi pe termen lung. Aceasta solicită să încercăm să fim mereu cu un pas înaintea adversarului, să realizăm şi să păstrăm un vârf şi un avantaj mai presus de evenimente.

Sursa: Rapcea.ro - http://rapcea.ro/2013/05/08/noua-ordine-mondiala/

Te-ar mai putea interesa sa citesti si :

Conform deciziei UE, Statul Israel controlează datele personale ale românilor!

http://bindiribli.ro/2013/06/21/conform-deciziei-ue-statul-israel-controleaza-datele-personale-ale-romanilor/

ENERGIA LIBERĂ: Secretul consumulului economic suprimat de elitele mondiale

http://bindiribli.ro/2013/07/26/energia-libera-secretul-consumulului-economic-suprimat-de-elitele-mondiale/

Zece războaie americane şi zece minciuni mediatice planetare

http://bindiribli.ro/2013/07/20/zece-razboaie-americane-si-zece-minciuni-mediatice-planetare/

Romania – Metode de Destramare a Tarii ( de Dinu C. Giurescu )

http://bindiribli.ro/2013/07/06/romania-metode-de-destramare-a-tarii-de-dinu-c-giurescu/

Spălarea creierelor se realizează acum prin mijloace “blânde”

http://bindiribli.ro/2013/06/27/spalarea-creierelor-se-realizeaza-acum-prin-mijloace-blande/

Lista masonilor din Romania

http://bindiribli.ro/2013/07/06/lista-masonilor-din-romania/

Ce s-a întâmplat cu aurul românesc de la Moscova. Mapa secretă a lui Lenin

http://bindiribli.ro/2013/06/22/ce-s-a-intamplat-cu-aurul-romanesc-de-la-moscova-mapa-secreta-a-lui-lenin/

În luna februarie, în timpul disputelor privind situația de la Liceul George Coșbuc din București (unde se face în mod organizat propaganda homosexualității), două organizații pro-familie – Alianța Familiilor din România și Pro-vita filiala București – au instalat pe strada Olari, în apropierea liceului, două panouri stradale adresate părinților, prin care aceștia erau invitați, ironic ca, dacă vor să-și vadă copiii homosexuali și lesbiene, să-i înscrie la Colegiul Coșbuc.

Ce au făcut de fapt cele două organizații a fost să atragă atenția asupra unui fenomen tot mai prezent în societatea românească: promovarea homosexualității sub masca exprimării „identității sexuale și de gen”. Despre acești termeni am mai scris (vezi de ex. Revoluția sexuală și copiii sau Noua ideologie sexuală mondială, băgată cu forța pe gâtul copiilor).

Teoria „Gender identity” (a identității de gen) afirmă că există o diferență între „sex” – caracteristica biologică înnăscută – și „gen”, adică modul în care te simți în interiorul tău. Cu alte cuvinte, o persoană care are organe genitale de bărbat poate fi, de fapt, femeie și invers. „Genul” este o construcție artificială, o noțiune ambiguă, lipsită de suport științific și are ca scop demantelarea ordinii sociale tradiționale, prin dezorientarea copiilor și tinerilor cu privire la identitatea și rolul lor în cadrul familiei.

„Identitatea de gen” este subiectul unui reportaj publicat de ziarul online american Slate.com, despre băieți care „se simt fete”. Deja o practică în anumite țări occidentale (poate chiar o rutină, a se vedea grădinițele unisex din Suedia), lupta contra lumii bărbat-femeie și încurajarea homosexualizării copiilor prin stimularea unor așa zise „căutări ale identității de gen” duce la manifestări aberante și abuzive.

Interesant este că cei care avocațiază astfel de comportamente sunt exact aceiași care se opun botezului copiilor sau educației religioase a acestora de către părinți, caracterizate drept „îndoctrinare”. Chiar așa! A transmite copilului valori și principii solide, călăuzitoare pentru întreaga viață și indispensabile pentru o personalitate echilibrată este „îndoctrinare”, în timp ce stimularea unui comportament deviant precum participarea la o tabără de „non-conformiști sexual” sau schimbarea de sex ori „identitate de gen” la aceleași vârste fragede poartă amprenta… normalității! Într-o lume anormală, desigur, în care vedem împlinirea, sub ochii noștri, a cuvântului Sf. Apostol Pavel: „Zicând că sunt întelepti, au înnebunit” (Romani 1, 22).

PS – Am avut dificultăți de traducere. „Revoluția sexuală” și redefinirea instituțiilor fundamentale ale societății este însoțită (ca în universul orwellian din „1984”) de modificări lexicale halucinante. Acestea afectează mai ales limba engleză, ca limbă oficială a majorității documentelor juridice de circulație internaționala și oricum foarte flexibilă, prin structură și particularități. Expresii precum „Gender non-conforming boys” sunt greu de echivalat în română. Sperăm, totuși, că ne-am făcut înțeleși: acești părinți își încurajează copiii să devină homosexuali.

Sursa: Slate.com - O tabără pentru băieți „nonconformiști de gen”

De lungul a trei ani, fotografa Lindsay Morris a documentat desfasurarea unui eveniment: o tabara care se desfasoara anual, timp de patru zile si care e organizata de parinti pentru baietii lor „neconformisti de gen”.

Tabara poarta numele “Tu Esti Tu.” Numele taberei a fost insa schimbat pentru a proteja identitatea copiilor dar si numele serialelor documentare ale fotografei.

Morris spune ca tabara “este pentru parintii de baieti cu incertitudine de gen, in varsta de peste 3 ani, care vor sa poarte pantofi cu toc, carora le place cumpere la K-Mart din departamentul roz al fetitelor si nu din zona destinata baietilor.”

Membrii unei familiei isi aplauda copilul care paseste pe scena de moda.

Tabara aceasta e un loc unde parintii impreuna cu copiii se simt protejati intr-un anturaj care incurajeaza libertatea de expresie.

Morris explica: “Copiii nu se simt jenati ca si atunci cand sunt priviti ori urmariti de oameni; se pot relaxa. In timpul celor patru zile, ce cred altii despre ei nu mai conteaza si sunt inconjurati de membri ai familiei, care ii incurajeaza.”

Morris mai spune ca scopul proiectului fotografic este “sa surprinda spiritul liber al acestor baietei si stralucirea lor.”

Intr-una din cele patru zile ale taberei se organizeaza o serbare, care are doua teme: expunerea talentului si parada modei.

“Sunt unii baieti care repeta tot anul pentru serbare. Altii isi croiesc singuri rochiile, ajutati de mamele lor ori de prietenii familiei. Interesul si entuziasmul baietilor e cu adevarat de necrezut. Parintii sunt foarte emotionati vazundu-si baieteii, mai cu seama familiile prezente pentru prima data in tabara.”

In acest mediu incurajator, copiii se pot exprima liber.

Stanga: Un copil isi arata camasa lui de noapte preferata.
Dreapta: De-a lungul sfarsitului de saptamana, participantii taberei se fardeaza, se demachiaza si iar se fardeaza, iar hainele si le schimba continuu.

Copiii socializeaza langa staul, unde este sala de serbari.

Deocamdata nu se poate sti daca copiii se vor identifica drept homosexuali or transgenderi; nu se poate sti nici cum va evolua felul in care societatea va defini genul si sexualitatea; dar, deocamdata, aceasta tabara le da copiilor ocazia a se vedea pe sine cu totul altfel.

“Copiilor le e destul cat sunt de judecati in viata de zi cu zi, asa incat aceasta tabara este un loc minunat in care isi pot exprima sentimentele cum vor ei. … Eu cred ca noi auzim de prea multe intamplari triste in care copiii LGBT sunt disproportionat afectati de persecutii, depresii si suicid. Acestea atarna greu asupra copiilor nostri, de parca sunt de la inceput condamnati. Vreau sa zic ca acest eveniment e ca un inceput nou. Nu e o tragedie.”

Lindsay Morris spera ca in cele din urma sa publice o carte despre munca ei. Ar vrea chiar sa porneasca o emisiune multimedia cu ajutorul careia sa calatoreasca prin tara si prin intreaga lume, in care sa arate noua fateta a tineretului LGBT.

Scopul final al fotografei este sa infiinteze o fundatie care sa stranga fonduri pentru ajutorarea copiilor care ar doresc sa participe in tabara dar care nu isi permit, din lipsa de bani. Deasemenea, Morris isi doreste adaugarea la acest proiect a unei alte dimensiuni, in care sa documenteze, prin arta fotografica, tranzitia pe care copiii o experimenteaza la sosirea in tabara.

“Mi-ar placea sa observ acesti copii pana la varsta maturitatii si sa vad ce fel de relatie vor avea. Vreau sa fiu martora evolutiei lor, stiind cum au inceput si sa vad cum le va fi viata – sper, fericita; eu cred ca acesti copii vor avea o mai usoara tranzitie spre maturitate decat generatiile anterioare lor.”

Stanga: Portret facut intr-un moment de liniste, rar intalnit.
Dreapta: Purtand un servet ca sa simuleze parul lung.

Parintii poarta un rol principal in organizarea activitatilor din tabara. Aici, un copil isi asteapta randul pentru prezentarea modei.

Repetitia dinainte de serbare.

Un moment de relache in timpul vacarmului multicolor.

Cateva ore inainte de spectacol, un copil repeta momentul lui cel mai important.

 Sursa: CulturaVietii - http://www.culturavietii.ro/2013/08/01/vrei-sa-ti-vezi-baietelul-homosexual-trimite-l-in-tabara-de-non-conformisti-de-gen/#.UfoFzm1qG3H

Bun…si acum Nota Bindiribli: LA CE DRACU TOCMAI M-AM UITAT???? Spalatorii astia de creiere chiar fac prozeletism cu cei mici? Sunt Pedofili? Asa o sa ajunga si la noi daca le dam drepturi?

Am un singur mesaj pentru ei, asta veti pati:

Te-ar mai putea interesa sa citesti si :

Dictatura minorităților: Un primar francez riscă 5 ani de închisoare pentru că refuză să oficieze „căsătorii gay”

http://bindiribli.ro/2013/07/21/dictatura-minoritatilor-un-primar-francez-risca-5-ani-de-inchisoare-pentru-ca-refuza-sa-oficieze-casatorii-gay/

Dezbatere SEXUL vs BARZA – Propaganda Gay Deconspirata

http://bindiribli.ro/2013/04/25/protest-sexul-vs-barza-propaganda-gay-deconspirata/

Franța: Liberté, egalité, homosexualité!

http://bindiribli.ro/2013/07/26/franta-liberte-egalite-homosexualite/

Marele savant și inventator Nicolae Teslea (Nikola Tesla) s-a născut în noaptea de 9 spre 10 iulie 1856, ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea și al Gicai Mandici. Familia tatălui era de grăniceri antiotomani, în fostul imperiu austro-ungar.

Numele inițial de familie era Drăghici, dar el a fost înlocuit în timp, prin porecla de Teslea, după meseria transmisă în familie, de dulgher (teslari). Tatăl lui Nicu Teslea (Tesla) a mai avut un frate, Iosif, militar de carieră, care după absolvirea școlii de ofițeri a predat matematică în diferite școli militare, ca până la urmă să ajungă profesor la Academia de Război din Viena. Tatăl lui Teslea, inițial, și el elev la școala militară, și-a schimbat repede profesia, trecând la seminarul teologic, devenind preot ortodox în 1845, când s-a însurat cu Gica. Biserica în care a slujit inițial părintele Teslea se găsea în comuna Similian, la poalele munților Velebiti, acoperiți de păduri de stejar, fag și corn, în provincia Lica, cu centrul la Gospici, unde a fost transferat și părintele.

Henri Coandă îl prezintă pe marele inventator Tesla ca român bănățean din Banatul sârbesc, dar realitatea era că prietenul sau Nicolae era istro-român din Croația. Provincia Lica era locuita compact de istro-românii morlaci, încă din sec. XV-XVI. Gospici se afla la câțiva kilometri de țărmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla, Teslea, Tesla.

Preotul, om cult, se interesa cu precădere de literatură, filosofie, științe naturale și matematică. Încercarea de desnaționalizare i-a adunat pe morlaci sub stindardul bisericii ortodoxe.

Mama lui Teslea, Gica Mandici, româncă și ea după nume, a rămas – copilă fiind – orfană, și a trebuit să se ocupe de cei șase frați mai mici. Tatăl său a refuzat s-o trimită la o școală în limbă străina, dar ca autodidactă și-a completat cultura ca elevă a soțului ei. În casa preotului se strânsese, cum am văzut mai sus, o vasta bibliotecă din felurite domenii, mai mult științifice. Gica era vestită datorită frumoaselor broderii pe care le făcea.

Teslea a mai avut un frate, Dan, mort tânăr într-un accident, și trei surori: Anghelina, Milica și Marita, mezina pe care a iubit-o cel mai mult.

Despre familia Teslea s-ar putea povesti mult.

Nicolae, inventatorul, și-a făcut studiile la Karlovat și la Politehnica din Graz (1875-1881). Își începe celebrele descoperiri și invenții încă din 1881-1882 la Graz, la Budapesta, la Paris, în cadrul Companiei Edison (1882), Strasbourg (1884), după care pornește în vajnica odisee americană.

Când zici Nicolae Teslea (1856-1943), te gândești la istro-românul devenit cetățean american, omul de știință și inventatorul prolific în domeniul electro și radiotehnicii, descoperitorul câmpului magnetic învârtitor (simultan cu italianul Galileo Ferraris, 1847-1897). Tot el a inventat și sistemul bifazat de curent electric alternativ și a studiat curentul de înaltă frecvență. El a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de înaltă frecvență etc. În atomistica, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de înaltă tensiune. Noi, românii, am uitat să-l comemoram la 140 de ani de la naștere, când Tesla a fost pomenit doar, într-o scurtă comunicare de 15 minute la Academie, de prof. N. Leonăchescu.

Invenția fenomenului “câmp electric învârtitor” se naște în 1882 la Budapesta, dar imediat, în baza unei recomandări, Teslea pleacă la Paris, unde este angajat la “Compania continentală Edison”. Aici, modifică dinamo-mașina Edison. În cadrul aceleiași companii, construiește centrala electrică Strasbourg. Deși i se promiseseră 25.000 dolari la încheierea dificilei lucrări, a fost frustrat de gratificații. Unul din asistenții lui Edison, Charles Bechelore, îi propune să emigreze în America și îi dă o scrisoare de recomandare pentru Edison personal (1884). După unele peripeții (i s-au furat banii în gara Le Havre), se adresează proprietarului vasului, care îi înțelege situația (biletul și locul îi aparțineau, fiind nominalizat), și pe baza documentului de bord este primit și astfel, fără bilet, ajunge la New York, unde se prezintă la Edison. Este primit cu dificultăți și răceală, dar în baza recomandării scrise, este angajat în atelierele companiei, ca inginer-electrician pentru repararea motoarelor și generatoarelor de curent continuu Edison.

O situație neprevăzută îl face să se remarce în mod deosebit (1885). Transatlanticul Oregon, dotat cu generator Edison, care se defectase, trebuia să plece spre Europa la data fixă; avea toate locurile vândute și întârzierea le-ar fi adus armatorilor mari pagube. Firma lui Edison îl însărcinează pe Teslea să repare scurt-circuitul generatorului, cauza pe care o descoperă în spirele înfășurării bobinei și o remediază, rebobinând-o în 20 de ore. Edison îi promisese un premiu de 50.000 dolari dacă defecțiunea este îndepărtata în timp util plecării vasului la data prenotată. Nava pleacă la timp, dar promisiunea premiului se transformă în explicații: fusese o glumă. Nici alte gratificații promise, de exemplu pentru perfecționarea generatoarelor și motoarelor electrice Edison în 24 de variante, înzestrate cu un regulator și un nou tip de întrerupător, nu i se acordă. Edificat asupra conduitei lui Edison, Teslea va lucra de acum înainte pe cont propriu și va realiza definitivarea sistemului sau original, bazat pe curenți alternativi polifazați. Trecerea timpului îi dă dreptate lui Teslea în competiția sa cu Edison și treptat, teza sa privind curentul alternativ se impune.

Din primăvara lui 1885, mândrul Teslea refuză să mai colaboreze cu Edison și lucrează independent, înființându-și propria firma, “Tesla Arc Light Company”.

Într-o discuție cu Henri Coandă, înregistrată pe magnetofon, marele savant mi-a declarat personal că îl cunoscuse pe Teslea: “Eu l-am cunoscut pe Teslea, când eram tânăr de tot, prin tatăl meu (Generalul Constantin Coandă – n.n.), care a fost întotdeauna lângă mine. Nicolae Teslea, care este inventatorul curentului electric alternativ, era român din Banat (era aromân – n.n.); e bănățean, și felul lui de a gândi și de a vedea, m-a frapat enorm de mult. El era cu patru luni mai tânăr față de tatăl meu, dar nu pot sa spun că nu am fost influențat și de el, pentru că felul lui de a vorbi și de a prezenta lucrurile erau așa de extraordinare încât, deși eram copil, n-am uitat. Vezi, unul din românii foarte importanți, care a schimbat poate toată viața omenirii, e un bănățean!…”. Daca acum, să zicem 150 de ani, s-ar fi spus, ar fi venit cineva să ne spună cum spunea Teslea Nicolae, Teslea, românul din Banat: “Voi face lumină electrică, adică lumină, voi face asta mișcând o bucată de fier în fața unui fir de aramă,” lumea l-ar fi închis ca nebun. Întâlnirea lui Coandă cu Teslea s-a petrecut în 1893, când Teslea se afla în țară, datorita morții mamei sale. Era deja celebru în lumea întreagă, în România însă mai puțin.

În noiembrie 1933, recent emigrat în SUA, Albert Einstein află de cercetările lui Tesla asupra fisiunii nucleare și caută să-l cunoască. Apropierea se face cu ajutorul unui tânăr reporter științific, Kenneth Sweasy, care se prezintă la Tesla cu o scrisoare de recomandare din partea lui Einstein. Teslea avea 75 de ani, în 1931, când primește scrisoarea lui Einstein. Cu prilejul sărbătoririi aniversării sale, el mărturisește că lucra la o nouă sursă de energie, informație care-l incită pe Einstein spre a-l cunoaște.

Teslea se ocupa de câmpurile gravitaționale (asemenea celui electromagnetic). Einstein ia cunoștința de articolul savantului roman din “Scientific American,” bazat pe experiențele efectuate la instalația sa de la Institutul Tehnologic din Massachussetts (1934), pentru obținerea tensiunilor înalte, cu ajutorul unui generator Van den Graaf, destinat cercetării nucleului atomic.

La 13 martie 1885, un incendiu distruge laboratorul lui Teslea din New York. Flăcările mistuie toate instalațiile de telegrafie și întreaga aparatură pentru obținerea curenților de înaltă frecvență. Catastrofa îl lasă sărac la bătrânețe pe Teslea, fără mijloace financiare, dar savantul își recompensează secretarele care-l părăsesc, tăind în doua medalia de aur Edison pe care o primise. După ce incendiul laboratorului l-a lăsat în stradă (nefiind asigurat), Teslea s-a mutat într-o modestă cameră de hotel. Dar și în aceste condiții precare el își continuă cercetările.

În primăvara lui 1898, Teslea demonstrează public dirijarea prin radio, la mare distanță, a unui vas fără echipaj. Experiențele au fost efectuate în largul marii, în apropiere de New York.

În 1899, Teslea construiește la Colorado un mare post de radio, cu o putere de 200 kw, și realizează transmisii prin telegrafie fără fir, de peste 1000 km, face să se aprindă lămpile orașului de la distanță, obține tensiuni de 12 milioane de volți.

Edison și Teslea au fost propuși împreuna să împartă premiul Nobel pentru fizică pe 1915, ca unii ce-și închinaseră viața pentru descoperiri și realizări tehnice utile omenirii. Teslea a refuzat premiul, din cauza animozităților din trecut. Dar era în 1916, și premiul pe acel an nu a mai fost acordat, din cauza războiului mondial…

Nicolae Teslea moare la New York, în noaptea de 7-8 ianuarie 1943 și este înmormântat la 12 ianuarie. O covârșitoare personalitate care a marcat două secole prin geniul său.

PS. Îmi permit sa atrag atenția că în vreme ce lui Teslea, guvernul iugoslav i-a acordat o pensie viagera lunară pentru meritele sale, de 7500 dolari, deși lucra la “Massachussetts Institute of Tehnology,” nu cunosc vreun om de știință român care să fi primit vreo pensie viageră de merit, din partea statului. În aceeași serie de nedreptăți, amintesc și faptul că în vreme ce la Belgrad există un mare muzeu tehnic “Nikola Tesla,” la noi, fostul “Muzeu Coandă” din casa părintească a savantului a fost desființat, din dispoziția Elenei Ceaușescu. Cine are urechi de auzit?

Prof. univ. asoc. dr. ing. Dinu-Ștefan T. Moraru, membru titular al Academiei Oamenilor de știința din România

Sursa: TheIstroRomanians - http://www.istro-romanian.net/articles/art990111.html

Te-ar mai putea interesa sa citesti si :

Viziunea lui Nikola Tesla despre lumea din secolul XXI

http://bindiribli.ro/2013/07/27/viziunea-lui-nikola-tesla-despre-lumea-din-secolul-xxi/

Cine l-a ucis pe Nicola Tesla:

http://en.paperblog.com/nikola-tesla-was-murdered-by-otto-skorzeny-433574/

Henri Coandă : Omul ar putea calatori spre stele cu propria sa energie

http://bindiribli.ro/2013/06/20/henri-coanda-omul-ar-putea-calatori-spre-stele-cu-propria-sa-energie/

ENERGIA LIBERĂ: Secretul consumulului economic suprimat de elitele mondiale

http://bindiribli.ro/2013/07/26/energia-libera-secretul-consumulului-economic-suprimat-de-elitele-mondiale/

Grupul rezistentei armate anticomuniste Haiducii Dobrogei:

Randul de sus, de la stânga la dreapta: Nicolae Ciolacu, singurul supravietuitor al vitejilor Haiduci ai Dobrogei (autorul volumului “HAIDUCII DOBROGEI”, Colectia Omul Nou, Hallandale, 1995 – ulterior calugari sub numele de Nectarie, s-a dus la Domnul la 98 de ani); Dumitru Fudulea, din comuna Testemel, jud. Tulcea (împreunã cu fratele sãu Nicolae pun bazele rezistentei armate anticomuniste din Dobrogea: înfiinteazã “Haiducii Dobrogei”, mobilizeazã satele, le organizeazã si duc luptã fãrã seamãn împotriva comunismului. Dupã patru ani de înclestare cu Securitatea, sunt înconjurati de multã armatã în cazemata din pãdurile Basbunar, dupã patru ore de luptã Dumitru cade rãpus de o grenadã care explodeazã în cazematã si este sfârtecat. Nicolae este arestat si dus la Constanta, unde este condamnat la moarte si împuscat de un pluton de executie al Securitãtii la 28 Martie 1952); Iancu Ghiuvea, din comuna Gãlbiori, (si-a creat o unitate de haiduci cu Nicolae Hasoti, Iancu Beca, Stere Hapa si Iancu Cusu. Dupã ce au organizat rezistenta anticomunistã în mai multe sate, la sfârsitul lui 1949 au fost încercuiti de multã armatã M.A.I. In timpul luptei a cãzut cu arma în mânã Iancu Cusu. Ceilalti au fost arestati, condamnati la moarte si executati de un pluton al Securitãtii); Stere Hapa (a luat parte la rezistenta armatã a Legiunii împotriva lui Antonescu la 21 Ianuarie 1941, când este rãnit la un picior. In 1949 se înroleazã în Haiducii Dobrogei, în echipa lui Iancu Ghiuvea, participând la organizarea a zeci de sate în sistemul de rezistentã anticomunistã a fratilor Fudulea. A fost încercuit în comuna Gãlbiori, când a cãzut Iancu Cusu. Arestat împreunã cu ceilalti, este condamnat la moarte si executat de un pluton al Securitãtii)

Al doilea rand, de la stânga la dreapta: Cotan Mihai-Ionel, nãscut la 15 Februarie 1928, din Cailderea, Tulcea, este arestat la 25 Mai 1949. A evadat, fugind de sub escortã, reusind sã plece si cu o armã în mânã. Asediat la 9 Martie 1950 în “Grota Haiducilor” din pãdurea Baspânar, Tulcea, de la cota 332 Secar Bair, este condamnat la muncã silnicã pe viatã la numai 22 de ani. Moare la Gherla în urma torturilor la 13 Iunie 1952. Este cel mai mic din cei zece frati, dar un Hercule ca înfãtisare fizicã; a fost chinuit si omorît pentru inteligenta si cãile cu care a reusit sã-si protejeze camarazii în a cãror luptã s’a înrolat; Costea M. Costea (Student la Drept), este arestat de Securitatea din Timisoara, anchetat si bãtut de securista Vida pânã si-a dat duhul în beciurile Securitãtii; Gheorghe Turcu, din comuna Baia, satul Panduru. A reusit sã scape din ghearele Securitãtii si a stat ascuns 12 ani. In 1964 aflând de decretul de amnistiere, s’a prezentat la Securitatea din Constanta si a fost “pus în libertate”; Chirata C. Brandea, din comuna Lunca, judetul Tulcea. A fost gazdã a Haiducilor Legionari Dobrogeni. A fost descoperitã si arestatã de un grup de ofiteri securisti si multã armatã M.A.I. la 24 Octombrie 1951. La ea în casã au primit haiducii armele aduse de inginerul Gicu Andrei: o armã automatã de 32 de focuri cu sase încãrcãtoare, un pistol calibrul 9 (scurt), o ladã cu 260 cartuse.

Randul trei, de la stânga la dreapta: Nicolae Fudulea, conducãtorul rezistentei dobrogene (fratele lui D-tru Fudulea); Nicu Marin, din comuna Casamcea. A haiducit multi ani cu fratii Fudulea. La o operatiune de aprovizionare este încercuit de Securitate. Se retrage într’o casã apropiatã si deschide foc, declarând cã nu se predã. Reuseste sã reziste câteva ore de unul singur. Când securistii au auzit ultimul glont, au fortat usa si au intrat în casã unde i-au gãsit corpul neînsufletit. A avut o moarte de haiduc; Stere Alexe, din comuna Amurlia de Sus, dupã ce a haiducit cu fratii Fudulea mai mult timp, participând la organizarea rezistentei anticomuniste din multe sate, s’a retras într’o ascunzãtoare acasã. Este descoperit de Securitate, arestat, maltratat si chinuit pânã când îsi dã duhul în beciurile Securitãtii; Stere Grasu, din comuna Ciamurlia de Sus. La 9 Martie 1950 este descoperit în cazemata haiducilor din pãdurea Rasbunar si dupã patru ore de luptã a fost prins, condamnat la moarte de Tribunalul din Constanta si executat de un pluton al Securitãtii.

Numele haiducilor legionari dobrogeni împuscati de Securitatea bolsevic-comunistã:

1). Nicolae Fudulea
2). Dumitru Fudulea
3). Gogu Puiu
4). Gicã Perifan
5). Gheorghe Cresu
6). Gheorghe Gulea
7). Preot Mihãilescu
8). Stila Timu
9). Plutonier Cenuse
10). Stere Sercu
11). Avganti
12). Nicu Marin
13). Vasile Baciu
14). Dodicã
15). Toma Vasile
16). Gheorghe Arãu
17). Stere Grasu
18). Ion Cotan
19). Stere Alexe
20). Iancu Ghiuvea
21). Iancu Cusu
22). Iancu Bica
23). Nicolae Hasoti
24). Stere Hafa

Gazde ale haiducilor morti în închisorile comuniste:

1). Dumitru Grasu
2). Tascu Sifringa
3). Gheorghe Brãtianu
4). Gheorghe Enache
5). Tãnase G. Vlahbei
6). Nicolae Samara
7). Nicolae Burecu
8). Vasile Papazica
9). Gheorghe Puinava
10). Teniu Bancu
11). Gheorghe Alexe
12). Iancu Nirlu
13). Dimciu Garofil
(lista incompletã)
Dumnezeu sa-i ierte!

Sursa: Roncea.ro - http://roncea.ro/2010/11/14/martiri-uitati-grupul-legionar-haiducii-dobrogei-rezistenta-armata-anticomunista-a-legionarilor-macedoneni-din-muntii-babadagului-dobrogea/

HAIDUCII AROMÂNI
Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei – istoria neştiută a rezistenţei anticomuniste dintre Dunăre şi Marea Neagră

„Zvârle ultima grenadă

Şi s-aruncă asupra ei,

Dacă trebuie să cadă,

Barem, facă-se scântei!“

(Ionel Zenea – „Balada haiducului din codrii Babadagului“)

„Gogu Puiu a fost un răzvrătit în permanenţă. Înainte de război, întotdeauna avea dispute cu jandarmii, pentru că se afiliase la Mişcarea Legionară“. Bărbatul din faţa mea este George Cuşa, merge pe 81 de ani, a făcut 14 ani de puşcărie (în două „tranşe“) pentru „uneltire contra ordinei sociale“ şi-mi povesteşte despre unchiul său – „văr primar cu tata“ – Gogu Puiu, unul din simbolurile rezistenţei anticomuniste din Dobrogea de la mijlocul veacului trecut.

Despre luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului sau ai Banatului se ştie, despre Elisabeta Rizea, de asemenea. Însă despre lupta crâncenă dusă de „haiducii Dobrogei“ nu a auzit multă lume. „Practic, între 1946 şi 1952, când au fost ucişi sau arestaţi majoritatea dintre noi, rezistenţa a cuprins aproape toate satele dobrogene. Nu ştiu dacă a existat sat în care să nu fie măcar unul sau doi care făceau parte din rezistenţă. În total, au existat 40 de nuclee de rezistenţă“, îşi aminteşte Cuşa.

În Dobrogea, a fost mult mai greu de organizat o mişcare de acest gen. „Nu aveam unde să ne ascundem, cum aveau, de pildă, cei din Munţii Făgăraşului. Nici păduri nu sunt prea multe, nici munţi, doar ai Măcinului, care-s mai mult dealuri“, povesteşte bătrânul. Cu toate acestea, securiştii au avut mult de furcă până să reuşească să stăpânească regiunea. Şi asta mare parte din cauza lui Gogu Puiu, un machidon vânjos, aprig, iute, cu mintea brici: „Privindu-l, era atât de statuar construit încât ai fi crezut că a fost desprins direct dintr-o statuie de Praxiteles“, cum l-a caracterizat poetul luptător din Cogealac, Nicolae Caratana.

1939 – fentează Moartea pentru prima oară

Gogu Puiu, unul din liderii „haiducilor Dobrogei“, era fiul preotului din Mihail Kogălniceanu, fosta comună Caramurat, rebotezată Ferdinand. A trecut prima oară pe lângă moarte în 1939. „La 21 septembrie 1939, când Carol al II-lea a cerut câte trei inşi din fiecare judeţ pentru a fi împuşcaţi drept represalii pentru asasinarea lui Armand Călinescu, unul din cei trei aleşi din judeţul nostru a fost Gogu Puiu. Însă l-a scăpat taică-său, preotul, de la împuşcare – în locul lui, l-au luat pe un văr primar de-al său din Ceamurlia… nu aia din Tulcea, ci cea din Cadrilater“, după cum deapănă firul amintirilor interlocutorul meu. În 1942, Puiu a fugit în Bulgaria, iar de-aici în Germania, unde s-aalăturat grupului legionarilor din exil. Însă, nici nu a ajuns bine şi întreg grupul a fost arestat şi închis într-un lagăr nemţesc. Ulterior, Puiu a fost transferat într-un lagăr de lângă Roma – Cinecitta. „Când s-a semnat armistiţiul, în 1945, unchiul meu era la Roma. A colaborat acolo cu serviciile secrete ale francezilor şi americanilor şi a ajuns la Viena, unde legionarii formaseră chiar un guvern şi o armată în exil. La începutul lui ’47 a părăsit Viena şi a ajuns la Oradea, cu un paşaport fals pe numele de Osman Ali Ahmed“. Cuşa îmi arată poza lui Puiu: „I se potrivea, vedeţi? Avea puţin faţă de turc. Dar la 4 aprilie 1947 a fost arestat şi torturat pentru trecerea frauduloasă a frontierei, fiind suspectat şi de spionaj. În final, a fost condamnat la un an de închisoare“. Însă Puiu reuşeşte să evadeze din puşcăria de pe strada Uranus din Bucureşti şi, în 1948 ajunge la Mihail Kogălniceanu, unde, pentru o scurtă perioadă de timp, încearcă să revitalizeze mişcarea de rezistenţă împotriva regimului plantat de sovietici. „El, v-am spus, era un răzvrătit, voia să luptăm pe faţă cu bolşevicii, să ne războim cu ei, pentru a da motiv de conflict între URSS şi americani. Eu i-am zis aşa: «Venirea ta poate e benefică pentru noi, însă trebuie să fii atent, pentru că noi suntem mai aşezaţi, nu ne putem bate cu ei»“, rememorează Cuşa.

Viceprimarul din Kogălniceanu – ucis pe treptele Primăriei

Dobrogea a suferit cel mai mult de pe urma invaziei ruşilor. În fiecare sat erau prezenţi soldaţi ai Armatei Roşii iar acest fapt, coroborat cu specificul regiunii, făcea foarte dificilă organizarea unei rezistenţe întărite. Totuşi, Puiu a reuşit să închege nucleele de rezistenţă din Dobrogea, căutându-i pe acei şefi aprigi ca el, decişi să lupte cu arma în mână împotriva invadatorilor sovietici. „Să vă spun de ce ne-am împotrivit comuniştilor. Ne-am dat seama, cu mult înainte de restul românilor din celelalte provincii cred, că la alegerile din 1946 a fost ceva necurat, că au fost furate de comunişti. Apoi, «eliberatorii» sovietici se purtau groaznic. Mi-aduc aminte un episod, când doi consăteni de-ai mei, din Kogălniceanu, au fost împuşcaţi fără milă de soldaţii Armatei Roşii. Pe Puiu Hristu, de 17 ani, elev la Liceul de Comerţ, l-au omorât în plină stradă, în faţa casei, iar pe viceprimarul comunei, pe Adam Chendra, l-au ucis chiar pe treptele primăriei! Cum să nu lupţi? Apoi, când au venit şi cu colectivizarea, asta a pus capac la toate: ţăranii români de prin părţile Dobrogei, că erau români, aromâni, turci sau tătari crimeeni, au fost nişte oameni independenţi, care nu au vrut în ruptul capului să intre la CAP. Atunci Guvernul a trimis Securitatea şi Miliţia Populară pe capul lor“, spune Cuşa.

Aşadar, condiţiile erau create pentru organizarea rezistenţei. Însă numeroasele nuclee din Dobrogea nu erau conectate. Exact asta a încercat şi a reuşit în mare parte Gogu Puiu: să organizeze luptătorii, să-i înarmeze, să dea o tendinţă insurecţională mişcării. Spiritul său de războinic i-a convins pe unii – mai ales pe fraţii Fudulea, liderii rezistenţei de prin părţile Babadagului, pe alţii nu a reuşit să-i atragă sub steag. Puiu venise, oricum, instruit de serviciile secrete anglo-americane, care aveau nevoie de un cap de pod în coasta bolşevicilor. Însă războiul iminent între Occident şi URSS pe care-l preconiza Puiu nu a mai avut loc: s-a transformat într-o confruntare rece, dusă mai mult pe frontul informativ. Aşa că haiducii Dobrogei au fost lăsaţi la cheremul nemiloasei Securităţi kominterniste.

„Gogu Puiu răscoală satele“

Organizaţiile din Cogealac, Mihail Kogălniceanu şi Ovidiu, conduse de Nicolae Caratana şi Anastase Buciuneanu, nu au fost de acord cu teoriile lui Puiu, care voia să ridice toată Dobrogea împotriva ruşilor, astfel încât să atragă atenţia aliaţilor din Vest: o mişcare de partizani, care sa atace trupele sovietice, să organizeze acte de sabotaj, care să ducă la eliberarea Dobrogei şi apoi a întregii ţări. Însă nucleele de rezistenţă din sudul regiunii aveau „obiective limitate“, realizau că o mişcare de insurecţie ar fi fost strivită de tancurile ruşilor. Caratana a cerut sfaturi de la Bucureşti, de la centrul director: „Ce ne facem cu Gogu Puiu? El răscoală satele“. „Trimiteţi-l la Bucureşti şi opriţi orice activitate, să vedem ce face Occidentul“, au fost directivele. Ce-a făcut Occidentul, am simţit cu toţi în următorii cincizeci de ani…

Cuşa îmi povesteşte că Gogu Puiu nu a vrut în ruptul capului să treacă pe linie moartă. S-a declarat independent şi a continuat lupta, urcând în nordul Dobrogei, la fraţii Fudulea din satul Tistimelu, comuna Eschibaba (Stejarul), nişte oameni mai pe gustul lui. Străbate peste 30 de sate, ia legătura cu cei mai radicali dintre luptători, face presiuni asupra comandanţilor nucleelor şi organizează celulele fărâmiţate şi răspândite, care acţionau de capul lor, într-o reţea puternică şi închegată de luptători. Puiu organizează focare de rezistenţă în Târguşor, Cheia, Mihail Kogălniceanu, Băltăgeşti, face legăturile cu nucleele din Cogealac, Sinoe, Lunca, Beidaud, Sarighiol de Deal, Runcu, Râmnic, Vulturu şi întăreşte organizaţiile din Viişoara, Cobadin, Cochirleni, Ciocârlia, Medgidia, Gălbiori, Nistoreşti.

Nici Securitatea nu stă cu mâinile în sân. Autorităţile remarcă brusca intensificare a activităţilor elementelor de rezistenţă, disparate până atunci, şi trupele de securişti şi miliţieni se pun pe arestat oameni din toate satele Dobrogei, în căutarea celor mai importanţi luptători: Gogu Puiu, Niculae Fudulea, Dumitru Fudulea, Nicolae Ciolacu, Iancu Ghiuvea, Stere Hapa, Iancu Cuşu, Beca Iancu, Hristu Pariza şi alţii. Ulterior, toţi aveau să fie prinşi sau ucişi. Unii au refuzat să se predea şi s-au sinucis.

„Pe Gogu Puiu nu l-au putut aresta, ca pe alţii. Eu eram deja în închisoare, fusesem condamnat la patru ani (am făcut cinci, de fapt), dar mi-a povestit taică-meu cum s-a sfârşit Puiu. A fost trădat. Aşa cum poporul ăsta şi-a trădat toţi conducătorii, de la Decebal, Mihai Viteazu, până chiar la Ceauşescu. Securitatea a aflat că la 18 iulie 1949, la Cobadin, sub comanda lui Gogu Puiu şi Gheorghe Filiu – care a murit acum doi ani, Dumnezeu să-l ierte -, urma să aibă loc o mare întrunire. Securiştii au încercuit Cobadinul, în vreme ce haiducii se sfătuiau să treacă în munţi până în primăvara lui 1950“, povesteşte Cuşa.

În cartea „Rezistenţa“, scrisă de Olimpia Cotan şi Taşcu Beca, sfârşitul lui Puiu este descris astfel: „În dimineaţa zilei de 19 iulie, casa lui Ion Adam, unde erau cazaţi Gogu Puiu şi logodnica sa, este încercuită pe la orele 11 de un detaşament înarmat al Securităţii. La somaţiile repetate de a se preda, acesta (Puiu – n.red.) îmbrăcat sumar iese din casă deschizând foc asupra atacanţilor. În lupta crâncenă, despre care martorii oculari relatează că se trăgea ca la asalt, Gogu Puiu şi-a utilizat toată muniţia, după care, realizând că nu va putea ieşi viu din încercuire, se aruncă pe ultima grenadă ce o purta la şold, ţinându-şi legământul să nu le lase viu în mâna «vânătorilor de oameni»“.

Meteorul Gogu Puiu a lăsat urme adânci. Mişcarea dobrogeană de rezistenţă organizată de el a luptat până spre anul 1960, când ultimele „elemente antisociale“, ultimii „bandiţi“ au fost arestaţi. Este o parte din istorie care nu ne-a fost predată niciodată la şcoală, celor care am învăţat „Istoria românilor“ în timpul regimului comunist. Nici în actualele manuale de istorie nu veţi găsi prea multe despre „Haiducii Dobrogei“. Câţiva supravieţuitori ai terorii comuniste sunt însă aici şi continuă să povestească celor care au urechi de auzit: Dobrogea a fost prima regiune colectivizată din România, dar sângele vărsat pentru acest lucru nu a fost măsurat în litri niciodată.

2340 dobrogeni arestaţi

Între 1948 şi 1958, în trei mari operaţiuni, autorităţile comuniste au arestat 2430 de dobrogeni: aromâni (majoritatea luptătorilor anticomunişti aparţineau acestei etnii), români, turco-tătari, tătari crimeeni. 113 au fost executaţi ori s-au sinucis pentru a nu fi prinşi. 220 au murit în detenţie. 38 de haiduci dobrogeni au fost executaţi în „trenul morţii“, în timpul transferului la Penitenciarul din Timişoara.

Cătălin Siclitaru - REZISTENTA ANTICOMUNISTÃ : http://sutsatadicraiova.wordpress.com/haiducii-aromani-file-din-lupta-anticomunista/

Te-ar mai putea interesa sa citesti si :

Conferinta “Sfintii Inchisorilor” – Inregistrare Video

http://bindiribli.ro/2013/07/09/conferinta-sfintii-inchisorilor-inregistrare-video/

Luptatorul din munti Gavrila Rusu, 21 de ani in Rezistenta Anti-Comunista

http://bindiribli.ro/2013/07/23/luptatorul-din-munti-gavrila-rusu-21-de-ani-in-rezistenta-comunista/

Nicolae Purcărea – Neînfrântul! Diferenta dintre un Roman si un Patapievici. Interviu cu un mare mester al traditiei populare, fost detinut politic 20 de ani ca legionar

http://bindiribli.ro/2013/07/13/nicolae-purcarea-neinfrantul-diferenta-dintre-un-roman-si-un-patapievici-interviu-cu-un-mare-mester-al-traditiei-populare-fost-detinut-politic-20-de-ani-ca-legionar/

Parintele Monah Filotheu de la Manastirea Petru Voda (interviu video)

http://bindiribli.ro/2013/06/05/parintele-monah-filotheu-de-la-manastirea-petru-voda-interviu-video/

Pustnicii muntilor din Romania: Un exemplu pentru toata lumea-Traire in Adevar Ortodox

http://bindiribli.ro/2013/06/24/pustnicii-muntilor-din-romania-un-exemplu-pentru-toata-lumea-traire-in-adevar-ortodox/

Lupta impotriva controlului total: implementarea Cipurilor RFID ale Noii Ordini Mondiale

http://bindiribli.ro/2013/07/20/lupta-impotriva-controlului-total-implementarea-cipurilor-rfid-ale-noii-ordini-mondiale/

Dimitrie Cantemir si proiectul re-constructiei launtrice a omului

http://bindiribli.ro/2013/07/25/dimitrie-cantemir-si-proiectul-re-constructiei-launtrice-a-omului/

Eliade de vorba cu Blaga despre spatiul mioritic si omul universal romanesc

http://bindiribli.ro/2013/06/14/eliade-de-vorba-cu-blaga-despre-spatiul-mioritic-si-omul-universal-romanesc/

Povestea Lui Pazvante Chioru’ (De Nicu Parlog, cu ilustratia lui Paul Hitter)

http://bindiribli.ro/2013/01/12/povestea-lui-pazvante-chioru-de-nicu-parlog-cu-ilustratia-lui-paul-hitter/

Despre Plăcile de la Sinaia se cunosc foarte puţine lucruri. Mai întâi au fost numite „plăcile de la Sinaia”, fiindcă se spune că au fost descoperite la Sinaia – la Mânăstirea Sinaia, cea care a dat numele localităţii – dar fără să se cunoască data. De altfel, la muzeul mânăstirii Sinaia se păstrează încă o astfel de placă din plumb. Este vorba despre nişte plăci de aproximativ 20 cm pe 20 cm, care conţin desene foarte apropiate de cele descoperite pe vestigii din perioada dacilor; imaginile ne transmit informaţii despre războaie, personalităţi, aşezări ale unei lumi despre care nu ştim nimic, şi sunt însoţite de text, într-o limbă necunoscută, care seamănă cumva cu elena. Apoi, plăcile din plumb au ajuns în subsolul Muzeului de Antichităţi din Bucureşti, fără să fie înregistrate într-o fişă – deci din nou nu se cunoaşte nici donatorul, nici data, iar obiectele nu au nici un fel de descriere, pentru că nu au fost nici măcar inventariate. La prima vedere este vorba despre nişte obiecte din plumb care nu prezintă şi nici nu ar trebui să prezinte nici un fel de interes, atâta vreme cât nimeni nu le-a luat în seamă, nu se ştie pentru cât timp. Prin anii 70, un angajat al muzeului „a descoperit” şase astfel de plăci în subsolul muzeului. De aceste plăci s-au ocupat, în timp, mai multe persoane – care, rând pe rând, au fost luate în râs.

Dar care este problema acestor plăci din plumb? În primul rând faptul că ele nu sunt „originalele” – plăcile din plumb datează cel mai probabil din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este greu de închipuit că cineva a făcut aceste plăci – adică le-a „creat” – la sfărşitul secolului al XIX-lea, doar ca să se amuze – fiindcă dacă ar fi vrut să demonstreze ceva cu ele, mai precis dacă ar fi vrut să facă un fals, nu le-ar fi făcut din plumb şi, mai ales, nu le-ar fi ţinut ascunse. Trebuie să spunem în treacăt că, în folclorul din zona Sinaia, umblă o povestioară cu o comoară descoperită de regele Carol I, comoară care conţinea plăci de aur, din vremea dacilor. Lăsând folclorul puţin deoparte, la Vatican (!) există o scrisoare semnată de acelaşi rege Carol I, în care acesta îşi cere scuze pentru faptul că a distrus plăcile din aur pe care era trecută istoria dacilor. Este de presupus că, înainte de a le topi, a dispus să se facă aceste copii care au ajuns pînă la noi. Dacă ne uităm în calendarul acelei perioade din istoria românească, putem presupune că aceste lucruri s-au petrecut înainte de începerea construcţiei castelului Peleş – hotărârea de a construi acest castel a fost luată pripit, pentru cei din perioadă chiar inexplicabil, atâta timp cât bugetul ţării era la pământ, iar pe de altă parte Casa Regală stătea foarte prost cu banii. Şi iată că regele Carol I ia decizia de a construi, pe proprie cheltuială, un castel catolic medieval occidental, în inima unei ţării ortodoxe, cu scopul mărturisit ca o parte din acest castel să fie destinat muzeului – în care şi-a expus diferite colecţii de arme şi obiecte personale.

Aşadar, spuse foarte sumar şi pe fugă, acestea sunt câteva vorbe despre aceste plăci pe care vi le prezentăm în paginile care urmează. O analiză a acestor copii după plăcile de aur care conţineau istoria dacilor, vom face în numărul următor al Axei. În acest număr, ne rezumăm să vă oferim imaginile a 76 de plăci, dintre care 32 de plăci au fost fortografiate de către noi, în Muzeu de arheologie din Bucureşti, iar restul imaginilor au fost preluate din lucrarea Cronică getică apocrifă, pe plăci de plumb? a domnului Dan Romalo. Vă rugăm să le priviţi cu atenţie.

(Click pe imagini pentru marire)

Articol de: Roxana Sunshine

Sursa: Gabriel Boholţ - http://saccsiv.wordpress.com/2011/10/26/foto-placile-tablitele-de-la-sinaia/

V-ar mai putea interesa sa cititi si :

Henri Coandă : Omul ar putea calatori spre stele cu propria sa energie

http://bindiribli.ro/2013/06/20/henri-coanda-omul-ar-putea-calatori-spre-stele-cu-propria-sa-energie/

Sfincsii din Carpati – Portaluri Energetice ale Zeilor spre Universuri Paralele ?

http://bindiribli.ro/2013/06/30/sfincsii-din-carpati-portaluri-energetice-ale-zeilor-spre-universuri-paralele/

Românii traiau 200 de ani acum cateva secole !

http://bindiribli.ro/2013/07/17/romanii-traiau-200-de-ani-acum-cateva-secole/

Cine a construit podul de peste Dunare? Dacii – Adevaruri Tulburatoare

http://bindiribli.ro/2013/07/16/cine-a-construit-podul-de-peste-dunare-dacii-adevaruri-tulburatoare/

Locuri stranii din Romania

http://bindiribli.ro/2013/07/12/locuri-stranii-din-romania/

Izolaţi 40 de ani în Siberia de teama persecuțiilor religioase – povestea familiei Lykov

http://bindiribli.ro/2013/06/29/izolati-40-de-ani-in-siberia-de-teama-persecutiilor-religioase-povestea-familiei-lykov/

Henri Coandă : Omul ar putea calatori spre stele cu propria sa energie

http://bindiribli.ro/2013/06/20/henri-coanda-omul-ar-putea-calatori-spre-stele-cu-propria-sa-energie/

Derinkuyu, cel mai mare oras subteran din Turcia locuit de crestini

http://bindiribli.ro/2013/07/14/derinkuyu-orasul-subteran/